Gargarita Mamei

Cazare Sinaia

2011-08-11T03:54:00.000-07:00

(Sursa: PensiuniValeaPrahovei)

"Mami, unde ţi-ar place ţie să locuieşti?"...mă tot întreabă Augusta. Până zilele trecute aveam o imagine, dar nu era perfectă. Am găsit-o. "Aici, draga mamei!". Şi da, chiar mi-ar plăcea să locuiesc şi să trăiesc într-un asemenea loc. În mijlocul unei serenade verzi, lângă o apă pe care din când în când Nenea Vânt o vălureşte, în timp ce peştişorii fermecaţi sar fericiţi, lângă Brăduleţul meu Crăciun mereu verde şi vesel... Cred că acolo aş putea scrie fără încetare poveştile mele.

Şi, aşa am să fac din nou. Am să sun la Cazare Sinaia şi am să le spun că vreau să visez din nou basmele mele aproape de munţi şi ape, de copaci cărunţi şi ierburi vorbitoare. Ei vor zâmbi. Ştiu că aşa voi face. M-au mai trimis de multe ori în excursii minunate şi reuşite. O vor face din nou. Dintre toţi, ei ştiu cel mai bine să transforme realitatea în poveste.

Dacă vă plac basmele...încrecaţi-vă şi voi sufletul şi norocul. Cine ştie de unde sare iepurele fermecat?!

Cazare Delta Dunării

2011-08-05T03:31:00.000-07:00

(Sursa foto: internet)

Augusta mă tot întreba mereu: "Mami ce e ăla paradis? Unde e paradisul?", iar eu mă chinuiam într-una să îi explic că paradisul este un loc frumos ca şi o poveste. Ea îşi închipuia păduri şi fiinţe de basm. Într-o zi, am găsit aceste imagini şi am chemat-o. I-am spus: "Uite Augu...cam aşa arată paradisul". Ea a zâmbit şi mi-a spus că îi place deoarece este apă, pădure, păsări, flori, broscuţe. Am zâmbit şi eu. Mă gândeam în sinea mea cum văd copiii rostul lucurilor şi cum ştiu ei să le pună pe fiecare la locul lor. I-am promis că vom merge într-o zi acolo. M-a pus să îi cumpăr undiţă, colac şi bărcuţă :). Tatăl ei m-a rugat să îi cumpăr cort. Eu mi-am propus să plutesc pe ape.

De aceea, am apelat la Cazare Delta Dunării, o veche şi bună cunoştinţă de a mea. Mereu au răspunsuri bune. mereu ştiu ce să îţi ofere, iar o vacanţă pe mâna lor este o idee foarte bună indiferent că ţi-o doreşti la munte, în deltă sau la mare.

Când vom naviga pe ape şi vom vedea stolurile de păsări în mijlocul unui cer roşu, am să îi spun fetiţei mele că paradisul uneori iubeşte oamenii!

Solar Tantastic Studio în Bucureşti

2011-07-28T03:52:00.001-07:00

Zilele trecute scriam un articol despre bronzarea organică: ce înseamnă bronzarea organică şi care sunt eficienţele ei. Deoarece am primit foarte multe mailuri în care am fost întrebată de preţuri şi diverse solare, iar eu am avut mereu acelaşi răspuns, m-am gândit că cel mai bine este să scriu un nou articol în care să dau un răspuns general pentru toate şi toţi curioşii care doresc să se relaxeze şi să se răsfeţe în acest fel.

Cum scriam şi în acel articol, în Bucureşti sunt mai multe studiouri de bronzare, dar eu personal vă recomand un solar Bucureşti şi anume, solarul Tantastic Studio.

Solarul Tantastic se diferenţiază din punctul meu de vedere de celelalte studiouri prin echipa sa formată din terapeuţi şi persoane care te tratează cu profesionalism, oferindu-ţi toate detaliile de care eşti interesat în procedurile ce urmează să le faci sau ai dori să le faci.

Tantastic Studio, oferă o experienţă unică de wellness şi de relaxare, care îţi poate transforma ziua obişnuită în una fantastică. Solarul se află în Piaţa Romana - Bulevardul Dacia, nr. 53, ap.1, parter, int.1, Bucureşti.

Numerele de telefon la care poţi să îi contactezi pentru o eventuală rezervare sau orice altă informaţie, sunt:

0724.977.487 / 0766.745.030

iar adresa de mail:

tantasticstudio@yahoo.com

Aici, la Tantastic Studio, un solar de nouă generaţie, veţi găsi aparatele MEGASUN, liderul mondial şi producătorul de origine germană al celor mai noi produse şi tehnologii în domeniul aparaturii de bronzat. Este prima linie de aparate de bronzat care primeşte un certificat de garantare al calităţii.

Deci, dacă doriţi un bronz absolut superb într-o şedinţă de numai 5 minute, dacă doriţi un tratament anti-aging, adică, un tratament de remediere a pielii şi o relaxare totală într-un mediu deosebit...alege acest solar Bucureşti, solarul Tantastic Studio.

O nouă modă în saloanele de înfrumuseţare: bronzarea organică!

2011-07-13T06:58:00.000-07:00

Eu nu sunt defel un fan al saloanelor de înfrumuseţare, dar sper ca Augusta să nu mă urmeze în acest sens. Eu, de regulă prefer să mă descurc singură cu tenul meu, cu pielea mea, cu corpul meu. Inclusiv cu părul şi coafura mea. Sper ca ea să înveţe să se răsfeţe aşa cum ar trebui să o facă orice femeie când se simte obosită sau neîngrijită.

Totuşi, am auzit de curând despre o nouă modă în saloanele de înfrumuseţare: bronzare organică. La început am strâmbat din buze. M-am gândit că este şi asta o modă în a alunga criza şi a aduce clienţii în saloane. M-am înşelat. Am dat din nou de articole despre bronzarea organică. De data asta, discutau despre ea mămici obişnuite care nu au mai încercat saloanele până acum. Majoritatea erau de-a dreptul entuziasmate şi îşi doreau cu nerăbdare o nouă şedinţă.

Atunci, mi-am zis să sun şi eu un prieten bun care se pricepe cam la toate şi e la curent cu noutăţile revoluţionare. Aşa că, mi-a explicat cum este cu bronzarea organică şi ce înseamnă defapt acest lucru.

Bronzarea organică nu este altceva decât un altfel de procedeu profesional de bronzare realizat prin pulverizarea peste piele a unei soluţii 100% organice (miere de albine, coajă de nuci verzi, aloe vera, ginseng, muşeţel, etc) cu ajutorul unui aparat cu turbină HVLP.

(Pentru detalii: Studioul Tantastic, Salon de Bronzare)

Într-o singură şedinţă, în doar 5 minute, poţi obţine un bronz frumos, natural, care va ţine până la 9 zile. Mai exact, între 7-9 zile.

Bronzul organic, nu este altceva decât un tratament anti-aging, adică, un tratament de remediere a pielii. Pilelea noastră îmbătrâneşte, îşi pierde tonusul, elasticitatea şi aspectul pe care îl preţuim atât de mult, iar factorul cel mai important în acest proces este...soarele care emite foarte multe radiaţii.

Astfel că, bronzul organic, ca şi o ironie a remediului, vine şi ajută tenul, pielea să se refacă. Un bronz fără soare, mult mai plăcut, mai natural şi mai sănătos.

Nuanţele obţinute prin acest procedeu care reprezintă o inovaţie în tehnologie, sunt de două feluri:

- mediu - cea care are în componenţa sa mierea de albine
- intens - cea care are în componenţa sa coajă de nuci verzi

Loţiunea folosită prin pulverizare din cadrul procedurii de bronzare organică conţine o formulă specială, care pătrunde imediat în piele nerămânând astfel la baza ei. Astfel că, nu veţi avea niciodată senzaţia de gras sau lipicios, nici nu vă veţi trezi cu urme, pete sau dungi de la bronzat.

Până atunci, aceia dintre voi care aveţi deja norocul să locuiţi în capitală, trebuie să ştiţi că Tan Tastic Studio are un astfel de salon de bronzare organică, iar eu vi-l recomand cu toată încrederea. Personal deosebit de primitor, terapeuţi profesionişti, ambient relaxant...ce mai?...o oază de relaxare şi frumuseţe în mijlocul infernului dintr-un oraş.

Preţurile? Super bune! Între 2 lei şi 2,5 lei/minut. Pentru cei care preferă abonamentele, se pot face şi abonamente lunare, în funcţie de buget, de timp şi de preferinţe.

Tan Tastic Studio poate fi găsit la adresa: B-dul Dacia, nr. 53, ap., parter, int.1, Bucureşti, iar numerele de telefon unde puteţi să vă faceţi programarea sunt: 0724.977.487/ 0766.745.030.

E-mail: tantasticstudio@yahoo.com - puteţi să îi contactaţi şi prin messenger.

Am căutat date despre bronzarea organică pentru a vedea şi voi despre ce este vorba. În esenţă, poate ar fi mult mai multe de spus, dar eu m-am oprit doar la aspectele generale şi de impact. Cum am spus, eu nu sunt fanul saloanelor, dar, când voi trece prin capitală sau prin vreunul din oraşele care deţin un astfel de salon, cu siguranţă că am să mă răsfăţ şi eu cu puţin bronz de invidiat.

Din cutiuţa muzicală a celor mici!

2011-05-17T04:36:00.000-07:00

CANTECE PENTRU COPII - CUTIUTA MUZICALA

01 - Madalina Manole - De ziua ta mamico
02 - Teo Trandafir - Doua ratuste si-o babusca
03 - Anca Turcasiu - Masa mare
04 - Olivia Steer - Ne jucam
05 - Sanda Ladosi - Pisicuta Zuzu
06 - Mircea Baniciu - Petrecerea iepurasilor
07 - Raluca Moianu - Hora
08 - Alin Oprea - Noi suntem pitici
09 - Ioana Moldovan - Barza si broastele
10 - Malina Olinescu - Fluturasul meu
11 - Mihai Georgescu - Toba
12 - Madalina Manole - Cioara
13 - Malina Olinescu - Arie din opera 'Nunta lui Figaro'
14 - Olivia Steer - Cotofana

Gânduri de fiecare zi...sau de ale mamelor

2010-10-28T16:29:00.001-07:00

O făptură atât de mică şi fragilă într-o lume în continuă mişcare şi schimbare, într-o lme unde oamenii sunt din ce în ce mai puţin pentru oameni...

Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...

Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).

Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...

O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!

Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!

Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?

Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!

Portofoliu fotografii

2010-03-15T03:44:00.000-07:00

Un citat frumos...

2010-01-25T02:24:00.000-08:00

"Dragă Pruncule, numai pentru o vreme locul tău este în brațele mele, culcușit pe umărul meu, întins pe genunchii mei – sau cufundându-te în somn la un unghi pe care-l alegi, cu mânuțele întinse, asemeni stelelor de mare. Dar chiar și acum simt cum mă împing piciorușele tale, te simt zvârcolindu-te ca un peștișor – pregătindu-te să scapi.

Se apropie timpul când ai să te târăști pe dușumea, pe urmă ai să mergi în patru labe, pe urmă în picioare.

Pe urmă ai să alergi în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Dar eu nu voi uita niciodată.

Și voi aștepta mereu.

Așa... în caz că ai nevoie de mine. - Pam Brown”

Acest citat este preluat de...AICI !

Iarna noastră de vis!

2010-01-05T03:33:00.000-08:00

Nu ştiu pentru alţii cum a fost, dar pentru noi două, acest Crăciun a fost cu adevărat magic, liniştit, împăcat şi plin de iubire şi visare!

Tot acum, mai mult ca şi niciodată, cineva drag a vrut să ne dăruiască o magie fără de care nu ar exista Ajunul Crăciunului şi...ne-a demonstrat prin frumuseţea gestului şi a sufletului său că...Moş Crăciun există :), iar pentru că el există, noi avem zâmbetul atât de frumos, de sincer, de larg şi de fericit!

Iar pentru că noi, vă iubim pe toţi cei care ne vizitaţi mereu, chiar şi în clipe de grea cumpănă şi ne sunteţi alături dăruindu-ne frumuseţe din frumuseţea voastră...micuţa Gărgăriţă Augusta-Maria şi mămica ei, vă doresc un 2010 la fel de frumos şi senin, precum ochii şi zâmbetul de copil!

Balada unui greier mic - de George Topârceanu

2009-11-08T14:41:00.000-08:00

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Zdreanţă - de Tudor Arghezi

2009-11-08T14:27:00.000-08:00

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos,
Parcă-i strâns din petice
Ca să-1 tot împiedice
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din câlţi de furcă.

Are însă o ureche
De pungaş, fără pereche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Cate cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-1 face

De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie
Şi, pe brânci, târâş, grăpiş
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

-Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. "-L-a mâncat!"
- Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ
Te învaţă mama minte!
Şi i-a dat un ou fierbinte
Dar de cum l-a îmbucat
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uită la găină
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
S-a făcut a dracului!

Punguţa cu doi bani

2009-11-08T14:15:00.000-08:00

Punguţa cu doi bani – de Ion Creanga

Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

— Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.
— Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă.

Moşneagul, pofticios şi hapsin, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi degrabă cucoşul şi-i dă o bataie bună, zicând:

— Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba.

Cucoşul, cum scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetec. Şi cum mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi către casa moşneagului. Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la cucoş, vede în clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:

— Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc.

Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meşteşug, prinde cucoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neîncetat:

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !

Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:

— Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea.

Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvârle în fântână! Cucoşul, văzând această mare primejdie, ce să facă? Începe-a înghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite, până ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară şi iarăşi se ia în urma trăsurei, zicând:

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !

Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis:

— Mă! da' al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oiu da eu ţie de cheltuială, măi crestatule şi pintenatule!

Şi cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle într-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântână pe jaratic, până ce stinge focul de tot, şi se răcoreşte cuptoriul; ba încă face ş-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr şi de-acolo, fuga la fereastra boierului şi începe a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice:

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !

— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoş, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu şi-l zvârle în cireada boilor ş-a vacilor; poate vreun buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în coarne, şi-om scăpa de supărare.

Vezeteul iarăşi ia cucoşul şi-l zvârle în cireadă! Atunci, bucuria cucoşului! Să-l fi văzut cum înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; păn-a înghiţit el toată cireada, ş-a făcut un pântece mare, mare cât un munte! Apoi iar vine la fereastră, întinde aripele în dreptul soarelui, de întunecă de tot casa boierului, şi iarăşi începe!

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !

Boierul, când mai vede şi astă dandanaie, crăpa de ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar va scăpa de cucoş.
Mai stă boierul cât stă pe gânduri, pănă-i vine iarăşi în cap una.

— Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s-a îneca şi-oiu scăpa de dânsul.

Şi, cum zice, umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvârle în zahnaua cu banii; căci boieriul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iesă şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra boierului şi iar începe:

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !

Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au luat după dânsul, de ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altăceva; iară boierul se uita galiş cum se duceau paserile şi zise oftând:

— Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici!

Cucoşul însă mergea ţanţoş, iar paserile după dânsul, şi merge el cât merge, până ce ajunge acasă la moşneag, şi de pe la poartă începe a cânta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!"
Moşneagul, cum aude glasul cucoşului, iesă afară cu bucurie; şi, când îşi aruncă ochii spre poartă, ce să vadă? Cucoşul său era ceva de spăriet! elefantul ţi se părea purice pe lângă acest cucoş; ş-apoi în urma lui veneau cârduri nenumărate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Moşneagul, văzând pe cucoşul său aşa de mare şi de greoiu, şi încunjurat de-atâta amar de galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:

— Stăpâne, aşterne un ţol aici în mijlocul ogrăzii.

Moşneagul, iute ca un prâsnel, aşterne ţolul. Cucoşul atunci se aşază pe ţol, scutură puternic din aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă paseri, şi de cirezi de vite; iară pe ţol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ţi lua ochii! Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii, nu ştia ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoşul şi dezmerdându-l.
Atunci, iaca şi baba vine nu ştiu de unde; şi, când a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap şi plesnea de ciudă.

— Moşnege, zise ea ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
— Ba pune-ţi pofta-n cuiu, măi babă! Când ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina, să-ţi aducă galbeni; c-aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din a cui pricină... şi iaca ce mi-a adus!

Atunci baba se duce în poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scapă din mânile babei, fuge pe drumuri. Şi cum mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică ş-o înghite. Apoi răpede se întoarce acasă la babă şi începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Şi, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, păn-o omoară în bătaie! Şi aşa, baba cea zgârcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găină şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!

Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta în toate părţile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.

(Poveste publicată prima oară în Convorbiri literare, nr. 10, 1 ian. 1876. Textul de faţă a fost reprodus după volumul Ion Creangă, Poveşti şi povestiri, Editura "Minerva", Bucureşti, 1987.)

Oac, Oac

2009-11-08T14:13:00.001-08:00

Oac, oac

Alunelu

2009-11-08T14:11:00.001-08:00

Alunelu-Cântece pentru copii

Mălina Olănescu - Cântec de leagăn

2009-11-08T14:10:00.000-08:00

Mălina Olănescu - Cântec de leagăn

Iarna

2009-11-08T14:08:00.001-08:00

iarna

Are mama o fetiţă

2009-11-08T14:06:00.001-08:00

În pădurea cu alune

2009-11-08T14:02:00.000-08:00

Eu aştept iarna...

2009-10-31T17:33:00.000-07:00

Ia uitati cum dorm eu... :)

2009-10-31T17:27:00.000-07:00

Fiecare om are o dependenţă... cafea, tutun, televizor, cărţi, etc

Eu cu siguranţă depind de ea...de fetiţa mea!

De când s-a născut a stat lipită de mine precum o bucăţică ruptă din cel mai mare miracol. Mi-a urmărit fiecare gest, fiecare cuvânt şi mi-a dat noi sensuri aproape în orice!

Oriunde merg...aerul este aproape irespirabil fără ea. Pur şi simplu...ea este tot aerul şi sufletul meu!

Stând 24 din 24 de ore împreună, îmi amintesc când era micuţă...avea vreo şapte luni. Ea, cînd eu aveam de făcut mâncare sau de lucru în bucătărie, stătea în căruciorul ei care se putea face tip scăunel cu măsuţă şi o puneam mereu între masă şi dulap. Avea la îndemână lucruşoare...pentru că vroia mereu să ajute, să fie activă, iar eu nu i-am refuzat această bucurie. Eram aşezată în aşa fel încât să nu o scap din privire nici o clipă şi, uneori mă făceam că lucrez şi o urmăream.
Se oprea de multe ori şi se uita la mine prelung şi ofta, strângându-şi mânuţele şi zâmbind, apoi, se juca din nou. Când a început să vorbească...a făcut din nou acelaşi gest...a oftat şi a spus: "off mama" şi a început să chicotească de fericire.
Acum, la doi ani, mă ajută la toate!să curăţ ceapa, îmi aduce morcovi, cartofi din lădiţa cu legume şi e umbra mea peste tot.
Dacă aţi putea-o vedea...ştie tot!
Eu obişnuiesc să curăţ ceapa şi legumele într-o tăviţă, iar ea, de la un an şi jumătate când mă vedea cu legumele îmi aducea tăviţa şi curăţa ceapa. Acum, când îi spun că facem mâncare...merge singură la lădiţa de legume şi aduce ea: ceapa, cartofii, morcovii..., iar când spăl vase, ea le pune în dulap :).

Dar, şi acum...face la fel. Se opreşte din când în când se uită la mine, iar apoi îmi aleargă în braţe spunându-mi: "ubesc mama" şi da..., mă iubeşte pentru că face la fel cum fac eu: "pup oţii, uliţa, naşu, untea, bajii, o nuţă, alta nuţă...", iar eu mă topesc după ea pur şi simplu!

Seara, după ce ne iubim de noapte bună, îşi aşează căpşorul pe pieptul meu şi...doarme.
Aşa ne "dormim" noi două una pe alta...şi cred că mereu îmi va fi plin de ea locul acela pe piept...chiar şi când va creşte şi va dormi în camera ei.

Mi-a dăruit atât de multe clipe frumoase încât sunt deja fericită pentru cele ce vor urma!

Oamenii frumoşi din viaţa mamei - Luana şi Oana - La Mulţi Ani Luana!

2009-10-29T13:56:00.001-07:00

Dacă într-adevăr oamenii au nevoie de cuvinte pentru a putea fi descrişi...ele nu au. Ochii lor spun tot. Parcă ar fi nişte ferestre larg deschise prin care să le intri în suflet şi să te minunezi, să te bucuri, să te umpli de sentimente profunde şi frumoase!

Luana şi Oana sunt doi îngeri care-mi spun mie înger păzitor, dar... este oarecum ciudat, deoarece eu simt că ele sunt cele care îmi păzesc atât de frumos zâmbetul şi puterea de a crede în bine, în miracole şi în oameni!

Pentru mine, ele sunt adevăraţii îngeri păzitori şi nimeni altcineva!

Şi, sunt îngeri păzitori..., îşi sunt îngeri păzitori una, alteia!

Luana îi păzeşte mamei sale... visele, puterea de a înainta, puterea de a fi invincibilă, de a zâmbi, puterea de a mai putea crede în minunile din oameni..., în bunătatea lor.
Îi păzeşte şi îi dăruieşte în fiecare clipă fericire, bucurie şi împlinirea de a fi mama unui astfel de sufleţel unic!

Luana este o fetiţă care se luptă de mult cu neîmplinirea, cu durerea şi cu speranţa şi ştie că le poate învinge, de aceea este specială şi deosebită!

Ea este asemeni unui fluture uitat într-un cocon!

Un fluture frumos cu aripi larg deschise, cu ochi mari şi plini de magie, cu zâmbet larg care te înmoaie pe dată şi cu toate acestea...nu poate să zboare!

Paşii Luanei sunt ţinuţi ascunşi de Zâna cea Rea sub un pocal de cristal ce nu poate fi ridicat decât de bunătatea din sufletul oamenilor!

Până acum...pocalul nu s-a ridicat decât preţ de un pas şi...atât, dar Luana speră ca într-o zi oamenii să o vadă cât e de frumoasă, chiar dacă acum e jumătate fluture, jumătate omiduţă!
Numele ei de basm este Omidala, iar povestea ei am să vi-o povestesc curând...
Luana îşi doreşte să devină balerină, iar eu cred că va deveni! Şi nu una obişnuită ci una deosebită care ne va încânta prin fiecare mişcare graţioasă!
Luana este un copil pe care orice părinte şi l-ar dori. E veselă, e inteligentă, e cuminte, e fragilă precum un boboc de floare, dar puternică...aşa cum doar copiii pot fi!
Luana iubeşte tot ce e frumos şi iubeşte copiii şi poveştile, de aceea o pune pe mama ei în fiecare seară să treacă pe blogul "lui tanti Ramona cu Gărgăriţa" :), iar mami trece, pentru că nu-i poate refuza nimic...decât tristeţea!

Oana este ... nu ştiu să vă spun cum este Oana, pentru că nu s-au inventat încă astfel de cuvinte, dar...Oana este draga mea!

Oana este draga mea prietenă!

Oana este asemeni unei site care lasă să treacă prin ea doar lucrurile bune, fericirea, zâmbetele! Nimic din ce e trist nu are voie să-i atingă puiul sau dragul ei!
Nu ştiu dacă vă puteţi imagina cât de sfâşietor e ţipătul surd al unei mame care priveşte cum fetiţa ei uneori plânge de durere la ora de gimnastică medicală, iar ea..., ea nu poate face nimic să-i treacă! Poate doar să o ţină de mână, să-i şoptească încurajări, să o sărute, dar...nu poate să o smulgă de acolo să spună: "gata! de azi s-a terminat!", pentru că...deşi s-a găsit uşa către minune, cheia nu este la ea.

Oana este un om frumos, un om care oricât este de greu nu renunţă! Uneori cade, plânge, strânge din pumni, din dinţi, iar apoi se ridică de jos cu un surâs care poate opri şi timpul şi soarele în loc, care nu doar că poate ci mută munţii din loc!

Nu ştiu cum se întâlnesc oamenii şi nici dacă este o ordine anume în felul în care sufletele se ating, iar ei se leagă într-o prietenie frumoasă pe parcursul vieţii, dar mi-ar plăcea să ştiu că astfel de prietenii durează o veşnicie a veşniciilor!

Noi, ne-am cunoscut într-un moment dificil, iar minunăţia din sufletele lor, glasul Oanei şi al Luanei (care pare un înger!!!), timpul, sprijinul, încrederea..., toate reciproce, ne-au apropiat şi au transformat o simplă întâlnire într-o minunată întâmplare şi călătorie, iar eu...LE MULŢUMESC!

Şi cum spuneam...oamenii ne duc mai departe ca şi pe o poveste...

Ele sunt cu adevărat o poveste magică şi deosebită care sper că nu se va sfârşi niciodată!!!

Toate poveştile, inclusiv oamenii şi prieteniile încep cu..."A fost odată ca şi niciodată..."

AJUTAŢI UN FLUTURE ŞCHIOP DE PAŞI SĂ ZBOARE...
DĂRUIŢI-I LUANEI PAŞII...

Un cadou virtual pentru Gargarita, de la un prieten drag...

2009-10-13T04:00:00.001-07:00

Micutul Iepuras

2009-10-12T14:41:00.000-07:00

La Mulţi Ani Minunea Mamei Minune !!! - 18 septembrie 2009, 2 ani

2009-10-12T07:24:00.000-07:00

În ochii de copii plutesc poveştile asemeni unor bărcuţe de seninătate. În ochiul drept zâmbeşte mama, în ochiul stâng zâmbeşte tata…nimic rău nu pot să zăresc decât dragostea lor infinită… de aceea bărcuţele sunt mereu liniştite şi poartă în ele îngeri şi zâne, iar eu sunt cea mai minunată prinţesă…
Când voi creşte mare, mama şi tata mă vor locui la fel de frumos, iar eu voi putea privi în amintiri de oriunde voi fi. Acum, sunt doar un bob de om cu petale fragile şi viaţa de abia acum începe să îmi deschidă ferestrele…largi către soare.

Maria mea...

2009-08-14T17:04:00.001-07:00

Maria...

Maria mea, e şatenă, cu păr cârlionţat, cu obraji albi şi zâmbet larg şi senin. Maria mea, are cei mai miraţi şi mai frumoşi ochi din univers.
Mereu strălucesc, mereu râd, mereu născocesc minuni între minuni!

Maria mea a fost cel mai dorit copil, cel mai iubit şi-i mulţumesc Domnului şi Maicii Sfinte în fiecare clipă a vieţii mele pentru binecuvântarea ce mi-au da-o prin iubita mea fetiţă!

Nu ştiu alte mame cum sunt, dar mie nu mi-au trecut nici acum emoţiile din stomac de dragul ei. Nici nu cred să îmi treacă vreodată!

Încă mă trezesc noaptea şi mă uit la ea cum doarme şi...mă bucur. Uneori plâng de fericire! E atât de frumoasă, atât de...a mea, încât mi se pare ireală!
Mânuţele mici cu degete subţiri şi firave, atât de graţioase..., chipul angelic, buclele rebele împăştiate în jurul feţei îmbujorate, picioruţele aruncate printre aşternuturi, tălpile atât de micuţe încât ai impresia că nu poate fi adevărat...

I le sărut una după alta şi mă simt atât de împlinită şi fericită!

Mă rog în fiecare clipă pentru sănătatea ei, pentru înţelepciunea noastră ca şi părinţi şi mă gândesc doar că vreau să fie fericită dincolo de toate cele câte mi le doresc eu pentru ea!
Vreau să ştiu să-i fiu mereu aproape, să nu o dezamăgesc şi să ştiu să o las să zboare când aripile îi vor fi pregătite!

Chiar dacă s-a născut din noi, doi oameni ce ne-am dorit-o atât de mult, ce o iubim nefiresc de mult, ea, s-a născut pentru ea şi îşi aparţine în totalitate!
Cred că...asta trebuie să fie prima lecţie pe care trebuie să o înveţe un părinte!

Maria mea, are mereu picioarele pline de vânătăi... e ca şi un Red Bull... nu stă o clipă!
Aleargă fără încetare, râde, dansează, cade şi niciodată nu plânge.
Spune doar: "Mama taaaa! Buba! Îhî...", iar eu îi zâmbesc şi îi sărut buba să treacă. Mereu trece! Mereu mă pupă înapoi şi mă iubeşte: "Mama taaa, pupa, besc...".

Iar eu...mă topesc încet de dragul ei şi mă gâdil în suflet de atât de multă fericire şi bucurie!
Nimic nu poate egala cu fericirea pe care o vezi în ochii copilului tău, iar copila mea radiază!

Am în stomac roiuri de fluturi şi îi învăţ pe fiecare să zboare rămânându-mi!

Maria mea se numeşte Maria pentru că Mariei m-am rugat ani de zile pentru fiica mea, iar eu am vrut cumva să-i pot răsplăti în felul meu!

Ştiu că Maica Sfântă ştie cât O iubesc, dar vreau să existe mai departe prin bucata aceasta infinită de iubire şi strălucire care este fiica mea: Augusta-Maria!

LA MULŢI ANI PUIUŢA MAMEI!!!

Lebedele de Hans Christian Andersen

2009-08-12T16:39:00.000-07:00

Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când
la noi e iarnã, era odatã un crai care avea
unsprezece bãieţi şi o fatã pe care o chema Eliza.
Cei unsprezece fraţi erau prinţi, aveau câte o decoraţie
la piept şi sabie la şold şi aşa se duceau la şcoalã; scriau cu
creioane de diamant pe tãbliţe de aur şi învãţau pe de rost tot
atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, ştiai numaidecât cã
sunt prinţi. Eliza, sora lor, şedea pe un scãunel de sticlã şi
avea o carte cu poze care costase o mulţime de parale.
Trãiau bine copiii, numai cã asta n-a ţinut prea mult!
Tatãl lor, craiul, s-a însurat cu o crãiasã rea şi hapsânã,
cãreia nu-i erau dragi copiii. Au putut sã vadã asta chiar de
la început; în palat era petrecere mare şi ei s-au apucat sã se
joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau aşa cãpãtau o
mulţime de prãjituri şi de mere coapte, acum însã crãiasa cea
nouã le-a dat o ceaşcã cu nisip şi le-a spus cã se pot juca
foarte bine şi aşa.
Peste vreo sãptãmânã, crãiasa a dus-o pe Eliza la ţarã, la
nişte ţãrani, iar pe prinţi atâta i-a tot vorbit de rãu faţã de crai,
cã acesta nici nu s-a mai îngrijit deloc de ei.
- Duceţi-vã şi voi în lumea largã - le-a spus crãiasa cea
hapsânã; zburaţi ca nişte pãsãri fãrã glas!
Dar n-a fost chiar aşa de rãu cum ar fi vrut ea. Prinţii
s-au prefãcut în unsprezece lebede frumoase. Au scos un
strigãt şi au ieşit în zbor pe ferestrele palatului şi au luat-o
peste parc şi peste pãdure.
Era dis-de-dimineaţã tare când au trecut pe la cãsuţa în
care stãtea sora lor Eliza. La vremea asta ea dormea. S-au
învârtit pe deasupra casei, şi-au întins gâturile lungi şi au
bãtut din aripi, dar nimeni nu i-a vãzut, nici nu i-a auzit. Aşa
cã au plecat mai departe, s-au înãlţat deasupra norilor şi s-au
tot dus pânã au ajuns la o pãdure care se întindea chiar pânã
la marginea mãrii.
Eliza şedea în cãsuţa ţãranului şi se juca cu o frunzã
verde de brusture, cã altã jucãrie n-avea; fãcuse o gaurã în
frunzã şi acum se uita prin gaurã la soare şi i se pãrea cã vede
ochii limpezi ai fraţilor ei şi când razele de soare îi alunecau
pe obraz parcã ar fi sãrutat-o ei.
Zilele treceau toate la fel. Când vântul se strecura printre
tufele de trandafir din grãdinã şi şoptea: «Cine-i mai frumos
decât voi?», trandafirii clãtinau din cap şi spuneau: «Eliza».
Când vreo babã şedea duminicã la uşã cu cartea de rugãciuni
pe genunchi şi vântul întorcea filele şi spunea cãrţii: «Cine-i
mai cucernicã decât tine?», cartea rãspundea: «Eliza». şi
chiar aşa era cum spuneau trandafirii şi cartea de rugãciuni.
Când a împlinit cincisprezece ani s-a întors acasã. Dar
când a vãzut crãiasa cât era de frumoasã, i-a fost ciudã pe fatã
şi grozav ar fi vrut s-o schimbe în lebãdã ca şi pe fraţii ei, dar
n-a îndrãznit sã facã asta chiar îndatã, fiindcã craiul voia sã-
şi vadã fiica.
Crãiasa s-a dus de dimineaţã în odaia ei de baie, care era
de marmurã, cu sofale moi şi covoare scumpe. A luat trei
broaşte, le-a sãrutat şi a spus uneia din ele: «Când are sã intre
în baie Eliza, sã te aşezi pe capul ei ca sã se facã proastã ca
tine!» Altei broaşte i-a spus: «Aşazã-te pe fruntea ei ca sã se
facã urâtã ca tine şi tatã-sãu sã n-o mai cunoascã!», iar celei
de-a treia broaşte i-a spus: «Aşazã-te pe inima ei, ca sã nu
mai fie cu cugetul curat şi sã o doarã inima!»
Dupã aceea a bãgat în apã cele trei broaşte şi apa
deodatã s-a fãcut verde; a chemat-o pe Eliza, a dezbrãcat-o şi
a pus-o sã intre în apã. şi când Eliza a intrat în apã, o broascã
i s-a pus în pãr, alta pe frunte şi alta pe piept, însã Eliza parcã
nici nu le-ar fi simţit. Când a ieşit din baie, pe apã au rãmas
trei flori roşii de mac. Dacã broaştele n-ar fi fost veninoase şi
nu le-ar fi sãrutat vrãjitoarea, s-ar fi prefãcut în trandafiri
roşii, dar oricum, tot în flori au trebuit sã se prefacã, fiindcã
şezuserã pe capul şi pe inima Elizei şi Eliza era aşa de
cucernicã şi de nevinovatã încât farmecele nu aveau asupra
ei nici o putere.
Crãiasa, când a vãzut aşa, a frecat-o pe fatã cu zeamã de
nucã şi a înnegrit-o toatã, a uns-o pe faţã cu o alifie rãu
mirositoare şi i-a încâlcit pãrul. Aşa cã acuma era cu
neputinţã s-o mai cunoascã cineva.
Tatã-su s-a speriat când a vãzut-o şi a spus cã nu-i fata
lui; nimeni n-a mai cunoscut-o, numai câinele din curte şi cu
rândunelele ştiau cã-i ea, dar pe ei nu-i întreba nimeni.
Biata Eliza a început sã plângã şi s-a gândit la cei
unsprezece fraţi ai ei, care acuma nu mai erau acolo. A plecat
amãrâtã de la palat şi a umblat o zi întreagã pe câmp şi prin
mlaştini şi seara a ajuns la o pãdure mare. Nu mai ştia nici ea
încotro sã apuce şi era tare necãjitã şi îi era dor de fraţii ei,
care de bunã seamã cã fuseserã alungaţi ca şi ea. Voia sã-i
caute şi sã-i gãseascã.
Abia apucase sã intre în pãdure şi a prins-o noaptea.
Cum nu mai ştia pe unde sã meargã, s-a aşezat pe muşchiul
moale, şi-a spus rugãciunea şi şi-a pus capul pe o buturugã.
Era o linişte adâncã, nu bãtea vântul şi de jur împrejur, prin
iarbã şi pe muşchi, strãluceau o sumedenie de licurici; când
a atins o creangã cu mâna, gândacii luminoşi au cãzut peste
ea ca nişte stele cãzãtoare.

Toatã noaptea i-a visat pe fraţii ei; se fãcea cã se jucau
ca altãdatã, când erau mici, scriau cu creioane de diamant pe
tãbliţe de aur şi se uitau în cartea cu poze care costase o
mulţime de parale, însã pe tãbliţã nu mai scriau ca altãdatã
linii şi rotocoale, ci isprãvile vitejeşti pe care le fãcuserã; tot
ce trãiserã şi vãzuserã de atunci încoace. şi în carte toate
prinseserã viaţã, pãsãrile cântau şi oamenii ieşeau din carte şi
vorbeau cu Eliza şi cu fraţii ei, dar când se întorcea fila, ei
sãreau repede înãuntru, ca sã nu se încurce pozele.
Când s-a trezit, soarele era sus. Eliza nu putea sã-1 vadã,
fiindcã copacii îşi întindeau crengile dese deasupra ei, dar
razele se jucau printre frunze şi fluturau ca un vãl de aur.
Mireasma rãcoroasã a pãdurii o învãluia şi pãsãrile aproape
cã i se aşezau pe umeri. Auzea un murmur de apã; erau nişte
pâraie care se vãrsau într-un lac cu fundul de nisip moale. Pe
mal erau tufişuri dese, numai într-un loc era o deschizãturã
pe care o fãcuserã cerbii şi pe aici s-a scoborât şi Eliza cãtre
apã. Lacul era aşa de limpede încât, dacã vântul n-ar fi mişcat
crengile, ai fi putut crede cã-i zugrãvit, aşa de desluşit se
oglindeau pe luciul lui frunzele, şi cele luminate de soare, şi
cele care stãteau în umbrã.
Când şi-a zãrit faţa în apã, s-a speriat vãzând cât era de
urâtã şi de neagrã. Dar când a luat apã în pumni şi s-a frecat
pe faţã şi pe ochi, pielea iar s-a înãlbit; atunci s-a dezbrãcat
şi s-a bãgat în apã; o fatã mai frumoasã decât ea nu se mai
afla pe lume. Dupã ce s-a îmbrãcat iar şi şi-a împletit pãrul,
s-a dus la un pârâu, a luat în pumni apã, a bãut şi a intrat iar
în pãdure, fãrã sã ştie nici ea încotro merge. Se gândea la
fraţii ei şi se gândea cã Dumnezeu n-are s-o lase sã piarã;
doar el pusese sã creascã meri sãlbatici prin pãdure, ca sã
aibã ce mânca vreun rãtãcit flãmând cum era ea. şi chiar a
gãsit un mãr de-aceştia cu crengile încovoiate de atâtea mere
câte avea. A mâncat pânã s-a sãturat, a pus crengile proptele
şi a plecat mai departe, în întunericul pãdurii. Era aşa de
mare liniştea încât îşi auzea paşii când cãlca pe frunzele
uscate. Nu era nici o pasãre nicãieri şi razele de soare nu
strãbãteau prin frunzişul des; trunchiurile copacilor erau aşa
de aproape unul de altul încât fãceau ca un zid de jur
împrejurul ei. Era o singurãtate cum nu mai pomenise ea
niciodatã.
Noaptea a venit, dar de data asta nu mai era nici un
licurici. Mâhnitã, s-a aşezat jos ca sã doarmã şi i se pãrea cã
ramurile de deasupra ei s-au dat într-o parte şi Dumnezeu se
uita blând la ea, şi îngeraşii se uitau şi ei peste umerii şi pe
sub braţele lui, ca s-o vadã.
Dimineaţa, când s-a trezit, nu ştia dacã visase sau dacã
fusese chiar aşa.
A pornit iar prin pãdure şi s-a întâlnit cu o babã care
culegea într-un paner zmeurã şi mure. Baba i-a dat şi ei mure
şi zmeurã. Eliza a întrebat-o dacã n-a vãzut unsprezece prinţi
cãlãri prin pãdure.
- Nu - a spus baba - da’ ieri am vãzut unsprezece lebede
pe-un râu aici aproape şi fiecare cu câte o coroanã de aur pe
cap.
Baba a dus-o pe Eliza pânã la un pripor, la picioarele
cãruia şerpuia un râu mititel; copacii de pe maluri îşi
întindeau unii cãtre alţii ramurile stufoase şi acolo unde nu
ajunseserã sã se împreune îşi smulseserã din pãmânt
rãdãcinile şi atârnau cu crengile încâlcite peste apã.
Eliza şi-a luat rãmas bun de la babã şi a pornit de-a
lungul râului pânã a ajuns la malul mãrii.
Marea se întindea în faţa ei, dar nu se zãrea nici o luntre;
cum sã meargã mai departe? şi cum stãtea ea aşa pe gânduri,
privirile i-au cãzut pe pietricelele care umpleau ţãrmul.
Sticlã, fier, piatrã, tot ce arunca marea pe ţãrm era şlefuit şi
poleit şi cãpãtase înfãţişarea apei care era mai moale decât
mâna ei gingaşã. şi ea s-a gândit: «Apa se mişcã mereu şi tot
ce-i aspru netezeşte; tot aşa am sã fiu şi eu, neostenitã; vã
mulţumesc cã m-aţi învãţat asta, voi, valuri veşnic
mişcãtoare! Îmi spune inima cã o datã şi o datã aveţi sã mã
duceţi la fraţii mei dragi».
Pe iarba de mare udã de pe ţãrm erau unsprezece pene
albe de lebãdã. Eliza le-a strâns şi le-a luat. Era singurãtate
mare şi acolo, dar Eliza nu se simţea singurã, fiindcã marea
era mereu alta; în câteva ceasuri îşi schimba înfãţişarea mai
mult decât un lac într-un an întreg. Când trecea câte un nor
mare şi negru, marea parcã zicea: pot sã fiu şi întunecatã; pe
urmã bãtea vântul şi valurile erau albe de spumã, iar când
norii erau roşii şi vântul stãtea, marea era trandafirie şi pe
urmã era iarãşi când verde, când albã, dar oricât ar fi fost de
liniştitã, lângã ţãrm apa tot se mişca; se ridica domol ca
pieptul unui copil care doarme. Când soarele tocmai asfinţea,
Eliza a vãzut cum veneau din larg unsprezece lebede cu
coroane de aur pe cap; zburau una dupa alta şi de departe
parcã erau o panglicã lungã, albã. Eliza s-a ascuns dupã un
tufiş; lebedele s-au lãsat jos şi şi-au scuturat aripile mari şi
albe. Când soarele s-a scufundat în apã, lebedele deodatã
s-au preschimbat în oameni; în faţa Elizei stãteau acuma cei
unsprezece prinţi frumoşi, fraţii ei. Fata a scos un ţipãt. Cu
toate cã se schimbaserã mult de când nu-i mai vãzuse, a
ghicit cã fraţii ei erau. S-a repezit în braţele lor, a spus
fiecãruia pe nume şi fraţii nu mai puteau de bucurie cã au
gãsit-o iar pe sora lor, care acuma era mare şi frumoasã.
Râdeau şi plângeau şi spuneau cât de rãu se purtase mama
vitregã cu ei toţi.
- Noi - a zis fratele cel mai mare - suntem lebede numai
cât stã soarele pe cer; îndatã ce soarele apune ne cãpãtãm iar
înfãţişarea omeneascã. De aceea trebuie sã avem grijã ca la
apusul soarelui sã avem pãmântul sub picioare, fiindcã dacã
ne prinde noaptea în vãzduh, deasupra apei, cãdem în chip de
oameni în apã şi ne înecãm. Nu locuim aici. Stãm într-o ţarã
tot aşa de frumoasã ca asta, de cealaltã parte a mãrii, dar
drumul pânã acolo e lung. Trebuie sã trecem în zbor marea şi
nu-i nici o insulã pe care sã poposim noaptea. Este numai o
stâncã îngustã în mijlocul mãrii; de-abia avem loc sã stãm
strânşi unul lângã altul; când marea-i zbuciumatã, valurile ne
stropesc pânã sus, dar noi stãm neclintiţi şi mulţumim lui
Dumnezeu cã avem unde sã poposim. şi stãm aşa toatã
noaptea, cu chipurile noastre de oameni; dacã n-ar fi stânca
asta, n-am putea sã ne mai vedem niciodatã ţara noastrã
dragã, fiindã ne trebuie douã zile, cele mai lungi ale anului,
ca sã ajungem pânã aici. Numai o datã pe an ne este îngãduit
sã ne întoarcem în ţarã şi nu putem sta decât unsprezece zile,
în care timp zburãm pe deasupra pãdurii de unde putem sã
zãrim palatul în care ne-am nãscut şi unde stã tata şi sã
vedem turla bisericii în care-i înmormântatã mama. Aici
parcã toţi copacii şi toate tufişurile sunt rude cu noi, aici
aleargã pe câmpie caii sãlbatici pe care i-am vãzut în
copilãria noastrã, aici lemnarii cântã vechi cântece dupã care
jucam când eram copii, aici e patria noastrã, încoace ne trage
mereu inima sã venim şi aici, în sfârşit, te-am gãsit surioarã
dragã. Numai douã zile putem sã mai rãmânem şi dupã aceea
trebuie sã plecãm iar pe deasupra mãrii, într-o ţarã minunatã,
dar care nu-i ţara noastrã. Dar cum sã te luãm cu noi, cã
n-avem nici corabie, nici luntre?
- N-aş putea oare sã vã mântui de vrajã?, i-a întrebat ea.
şi aşa au stat de vorbã mai toatã noaptea şi au aţipit doar
câteva ceasuri.
Eliza s-a trezit de fâlfâitul aripilor pe deasupra ei. Fraţii
se schimbaserã iar în lebede. Au zburat de câteva ori de jur
împrejur, apoi şi-au întins aripile şi au plecat în zori; cel mai
tânãr însã a rãmas în urmã, s-a lãsat în jos şi şi-a plecat capul
pe genunchii ei şi ea 1-a mângâiat pe aripi; toatã ziua au stat
aşa împreunã. Cãtre searã au venit şi ceilalţi şi când soarele
a asfinţit, s-au prefãcut iar în oameni.
- Mâine - au spus ei - plecãm şi nu ne mai putem
întoarce decât peste un an. Nu putem sã te lãsãm aici. Mai
bine hai cu noi. Suntem destul de voinici ca sã te ducem în
braţe, atunci de ce adicã n-am putea sã te luãm pe aripi şi sã
zburãm cu tine pe deasupra mãrii?
- Da, da, luaţi-mã cu voi - a spus Eliza.
Toatã noaptea au lucrat şi au împletit o plasã mare şi
groasã din rãchitã mlãdioasã şi trestie tare. Au pus-o pe Eliza
în plasã şi, când a rãsãrit soarele şi fraţii s-au prefãcut iar în
lebede, au apucat plasa cu pliscurile şi s-au înãlţat în zbor,
spre nori, cu sora lor, care încã dormea. Razele soarelui îi
cãdeau drept pe obraz şi de aceea o lebãdã zbura chiar
deasupra capului ei, ca sã-i facã umbrã cu aripile.
Erau departe-n larg când Eliza s-a trezit; întâi a crezut cã
viseazã când s-a vãzut dusã aşa prin aer pe deasupra mãrii.
Lângã ea erau o creangã de zmeurã şi o legãturã de rãdãcini
bune de mâncat. Fratele cel mai mic le culesese şi le pusese
acolo. Ea i-a mulţumit c-un zâmbet, fiindcã ştia care era: era
acela care îi zbura deasupra capului şi îi fãcea umbrã cu
aripile.
Erau aşa de sus încât o corabie dedesubtul lor pãrea un
pescãruş alb. Deodatã au ajuns deasupra unui nor mare, dar
când Eliza s-a uitat mai bine, era un munte şi pe munte
alergau umbra ei şi umbrele celor unsprezece lebede. Era
o privelişte mai minunatã decât tot ce vãzuse ea vreodatã.
Dar când soarele s-a urcat mai sus pe cer şi muntele a rãmas
în urmã, au pierit şi umbrele.
Toatã ziua au zburat prin vãzduh ca o sãgeatã
zbârnâitoare; totuşi mergeau mai încet decât de obicei,
fiindcã acuma o duceau şi pe Eliza cu ei. Vremea a început
sã se strice. Se fãcea searã. Eliza vedea cu îngrijorare cum
soarele se lasã cãtre asfinţit şi stânca din mijlocul mãrii nu se
zãrea. I se pãrea cã lebedele dãdeau şi mai tare din aripi. Era
vina ei cã nu puteau sã zboare destul de repede; când soarele
avea sã apunã, ei aveau sã se facã iar oameni, sã cadã în apã
şi sã se înece. Se ruga în gând lui Dumnezeu, dar stânca tot
nu se zãrea. Se întuneca şi vântul bãtea tot mai tare, vestind
furtuna. Norii deşi şi negri acoperirã cerul ameninţãtor şi plin
de fulgere, care ţâşneau unul dupã altul.
Soarele ajunsese chiar la marginea apei. Elizei îi bãtea
inima cu putere. Deodatã lebedele se lãsarã în jos aşa de
repede încât ea a crezut cã se prãbuşesc; dar ele au zburat mai
departe. Soarele era pe jumãtate în apã; deodatã se zãri sub
dânsa stânca. De sus nu pãrea mai mare decât o focã cu capul
afarã din apã. Soarele se cobora repede din dosul zãrii;
acuma nu mai era decât ca o stea. În sfârşit, piciorul ei atinse
stânca şi soarele se stinse cum se stingea cea din urmã
pâlpâire a unei hârtii aprinse. Fraţii stãteau braţ la braţ în
jurul ei şi nu era loc pe stâncã decât numai pentru ei toţi.
Marea se lovea de stâncã şi împrãştia o ploaie de stropi peste
dânşii; cerul era mereu sfâşiat de fulgere şi tunetul bubuia
întruna, dar fraţii şi cu sora se ţineau de mânã şi asta le dãdea
mângâiere şi curaj.
A doua zi în zori vremea s-a liniştit; cum a rãsãrit
soarele, lebedele au plecat în zbor cu Eliza. Marea era încã
zbuciumatã; de sus, de unde erau ei, spuma albã de pe
întinsul verde întunecat al valurilor parcã ar fi fost milioane
de lebede care pluteau pe apã.
Când soarele era sus, Eliza a vãzut în faţa ei plutind în
vãzduh nişte munţi cu piscuri acoperite de zãpadã; în
mijlocul lor se ridica un palat mare şi înalt, cu mai multe
rânduri de stâlpi, unii peste alţii; în jurul lui erau pãduri de
palmieri şi flori minunate, mari cât nişte roţi de moarã. Ea a
întrebat dacã asta e ţara la care trebuiau sã ajungã, dar
lebedele au clãtinat din cap, fiindcã ceea ce vedea ea era
palatul pe care şi-l clãdeşte în nori Fata Morgana, şi care se
schimba mereu, şi în care oamenii nu pot pãtrunde. Eliza s-a
uitat mai bine şi deodatã munţii, pãdurile şi palatul s-au
prãbuşit şi în locul lor au rãsãrit douãzeci de biserici, toate la
fel, cu turnuri înalte şi ferestre arcuite. Parcã se auzea şi orga,
dar era numai marea care vuia. Când s-au apropiat, bisericile sau
preschimbat în tot atâtea corãbii, iar când Eliza s-a uitat
mai bine a vãzut cã erau neguri care pluteau pe apã. Întradevãr,
totul în faţa lor se schimba mereu. În sfârşit au zãrit
ţara cea aievea la care voiau sã ajungã. În faţa lor, departe,
erau munţi albaştri, pãduri de cedri, oraşe şi palate. Soarele
nu asfinţise când au ajuns la o peşterã în care muşchiul moale
era ca un covor.
- Sã vedem ce-ai sã visezi aici la noapte - a spus fratele
cel mai mic şi i-a arãtat odaia ei de culcare.
- Sã dea Dumnezeu sã visez cum aş putea sã vã scap - a
spus ea.
S-a rugat lui Dumnezeu s-o ajute şi s-a culcat. Deodatã
i s-a pãrut cã zboarã şi ajunge la palatul zânei Morgana. Zâna
i-a ieşit înainte, frumoasã şi strãlucitoare, şi totuşi semãna cu
baba din pãdure care îi dãduse zmeurã şi-i spusese de
lebedele cu coroane de aur pe cap.
- Fraţii tãi pot sã scape - a zis zâna - numai sã ai rãbdare
şi sã nu-ţi fie fricã. E drept cã apa, deşi e mai moale decât
mâinile tale, totuşi şlefuieşte pietrele, dar ea nu simte durerea
pe care au s-o simtã degetele tale şi ea nu are o inimã şi nu
simte frica şi chinul pe care ai sã le simţi tu. Vezi tu urzica
asta pe care o ţin în mânã? Urzici de acestea cresc prin
preajma peşterii în care dormi tu acuma şi numai acestea care
cresc pe-aici şi cele care cresc în cimitir sunt bune. Pe acestea
tu trebuie sã le culegi şi sã nu te sperii cã au sã te usture
mâinile. Dupã aceea sã le zdrobeşti cu piciorul şi sã faci din
ele fire şi cu firele acestea sã ţeşi şi sã coşi unsprezece cãmãşi
cu mâneci lungi şi sã le arunci peste cele unsprezece lebede
şi atunci vraja are sã se desfacã. Dar sã ştii cã din clipa în
care ai sã începi lucrul şi pânã ai sã-1 isprãveşti nu trebuie
sã vorbeşti deloc, chiar dacã ar trece ani şi ani de zile. Cel
dintâi cuvânt pe care îl vei rosti va strãpunge ca un cuţit
inima fraţilor tãi; de limba ta atârnã viaţa lor. Bagã bine de
seamã!
Zâna a lovit-o uşurel cu urzica peste mânã; Eliza a simţit
ca o arsurã şi s-a trezit. Se fãcuse ziuã şi lângã ea era o urzicã
la fel cu aceea din vis. Fata a cãzut în genunchi, a mulţumit
lui Dumnezeu şi a ieşit din peşterã ca sã-şi înceapã lucrul.
Culegea urzici cu mâinile ei gingaşe şi urzicile o ardeau
ca focul; mâinile şi braţele ei erau pline de bãşici, dar ea
îndura bucuroasã orice, numai sã poatã scãpa pe fraţii ei de
vrajã. Zdrobea urzicile cu piciorul şi le prefãcea în fire verzi.
Dupã ce a apus soarele, au venit fraţii şi s-au speriat
când au vãzut cã Eliza e rãnitã; ei credeau cã-i iar vreo vrajã
de-a maşterii; când însã i-au vãzut mâinile, au înţeles ce face
sora lor pentru dânşii şi fratele cel mai mic a început sã
plângã pe mâinile ei şi acolo unde cãdeau lacrimile bãşicile
usturãtoare piereau.
Toatã noaptea a lucrat, fiindcã simţea cã nu mai are
linişte pânã nu scapã de vrajã pe fraţii ei. În ziua urmãtoare,
dupã ce lebedele au plecat, ea a rãmas singurã, dar niciodatã
n-a trecut vremea mai repede. O cãmaşã era gata; tocmai
începuse pe-a doua când deodatã s-a auzit un corn de
vânãtoare. Eliza s-a speriat. Cornul suna tot mai aproape
şi s-auzeau şi câinii lãtrând. Eliza a intrat repede în peşterã,
şi-a adunat grãmadã urzicile pe care le culesese şi le zdrobise
şi s-a aşezat pe ele.
Deodatã din râpã a ieşit un câine şi dupã el altul, şi încã
unul; toţi au început sã latre la gura peşterii şi în curând
vânãtorii au fost şi ei acolo sã vadã ce-i. Cel mai frumos
dintre ei şi care era craiul ţãrii aceleia s-a apropiat de Eliza;
fatã mai frumoasã decât ea nu vãzuse niciodatã.
- Cum ai ajuns aici, fatã frumoasã?, a întrebat-o el.
Eliza a dat numai din cap, pentru cã n-avea voie sã
vorbeascã, cã dacã vorbea punea în primejdie viaţa fraţilor ei.
Mâinile şi le-a ascuns sub şorţ, ca sã nu vadã craiul ce trebuia
ea sã îndure.
- Hai cu mine - a spus el; nu trebuie sã mai stai aici!
Dacã eşti tot aşa de bunã pe cât eşti de frumoasã, am sã te
îmbrac numai în catifea şi-n mãtase, am sã-ţi pun pe cap
coroanã de aur şi ai sã stai în palatul cel mai frumos pe
care-1 am.
şi craiul a luat-o pe Eliza şi a aşezat-o pe cal lângã el.
Ea plângea şi-şi frângea mâinile. şi atunci craiul a spus:
- Eu îţi vreau numai binele. O datã şi o datã ai sã-mi
mulţumeşti.
şi a pornit cu ea prin munţi, cu vânãtorii dupã dânsul.
Soarele asfinţea când au ajuns în cetatea de scaun a ţãrii, oraş
cu multe biserici şi palate. Craiul a dus-o pe Eliza la palatul
lui, unde prin sãli de marmurã clipoceau havuzuri şi pereţii
erau zugrãviţi şi tavanele erau şi ele zugrãvite. Eliza însã nu
se uita la nimic, era mâhnitã şi plângea. Slujitoarele au
îmbrãcat-o cu haine scumpe, i-au pus mãrgãritare în pãr şi
mãnuşi în degetele urzicate.
Gãtitã cum era acuma, era atât de frumoasã încât
curtenii s-au închinat şi mai adânc în faţa ei şi craiul a hotãrât
sã se însoare cu ea, deşi duhovnicul curţii clãtina din cap şi
zicea cã fata asta frumoasã, gãsitã în pãdure, era o vrãjitoare
care 1-a orbit pe crai şi i-a furat minţile.
Craiul însã nu a ascultat ce spune, a pus muzica sã cânte,
a poruncit cele mai bune bucate şi a pus fete frumoase s-o
însoţeascã dansând. Apoi a dus-o pe Eliza prin grãdini pline
de miresme şi prin odãi mãreţe, dar ea nici nu zâmbea mãcar,
fiindcã era nãpãditã de durere. Când au ajuns în odãile ei,
craiul a deschis o uşã şi i-a arãtat Elizei o cãmãruţã aşternutã
cu covoare verzi şi scumpe şi care semãna cu peştera în care
o gãsise. Pe jos era mãnunchiul de fire pe care ea le scosese
din urzici şi de-un cui era atârnatã cãmaşa pe care tocmai o
isprãvise; toate fuseserã aduse de un vânãtor, care le socotise
drept o ciudãţenie.
- Aici ai sã crezi cã eşti tot la tine acasã - a spus craiul.
Uite şi lucrul pe care-1 lucrai.
Când Eliza a vãzut lucrul care îi era ei drag, un zâmbet
i-a rãsãrit pe buze şi sângele i s-a întors în obraji. S-a gândit
la mântuirea fraţilor ei, a sãrutat mâna craiului şi el a
strâns-o la piept şi a poruncit sã tragã clopotele şi sã
vesteascã nunta. Frumoasa fatã mutã din pãdure era acum
crãiasa ţãrii aceleia.
Duhovnicul i-a spus craiului câteva vorbe rele la ureche,
dar ele n-au ajuns pânã la inima lui. Nunta s-a fãcut şi
duhovnicul a trebuit chiar el sã-i puie Elizei pe cap coroana
şi când i-a pus-o i-a apãsat-o aşa de tare pe frunte cã a durut-o.
Dar inima o durea şi mai tare când se gândea la fraţii ei şi
durerile trupului nu le mai simţea. Gura ei era mutã; fiindcã
o singurã vorbã ar fi curmat viaţa fraţilor ei, dar ochii ei
vorbeau şi arãtau o adâncã dragoste craiului celui bun şi
frumos, care fãcea tot ce putea ca s-o bucure. Îi era drag tot
mai tare şi mult ar fi vrut ea sã-i spunã ce are pe suflet şi ceo
doare. Dar nu putea, trebuia sã fie mutã şi mutã sã
sãvârşeascã lucrul pe care-l începuse. Noaptea se scula de
lângã el şi se ducea în cãmãruţã şi ţesea cãmaşã dupã
cãmaşã; dar când s-o înceapã pe a şaptea, n-a mai avut fire.
În cimitir ea ştia cã sunt urzici de care avea nevoie, dar
trebuie sã se ducã chiar ea sã le culeagã; cum sã facã oare ca
s-ajungã pânã la ele?
«Ce-i durerea degetelor pe lângã chinul pe care îl îndurã
inima mea?, se gândea ea. Trebuie sã încerc numaidecât!»
Cu inima strânsã ca şi cum ar fi fãcut ceva rãu, a ieşit pe
furiş în grãdina luminatã de lunã, a pornit prin aleile lungi,
apoi pe strãzile pustii şi a ajuns la cimitir.
Un singur om o vãzuse, duhovnicul. Numai el fusese
treaz pe când toatã lumea dormea. şi el se gândi cã avusese
dreptate când spusese cã nu-i lucru curat cu crãiasa; era fãrã
nici o îndoialã vrãjitoare şi înşelase pe crai şi pe toatã lumea.
Duhovnicul a spus craiului ce vãzuse şi ce credea el cã
ar fi şi, la vorbele aspre pe care le rostea, pe obrajii craiului
au curs douã lacrimi grele. În inima lui a pãtruns îndoiala.
Noaptea s-a prefãcut cã doarme, dar n-a dormit şi a vãzut
cum Eliza s-a sculat şi s-a dus încetişor în cãmãruţa ei; şi asta
se întâmpla în fiecare noapte.
Cu fiecare zi care trecea, faţa craiului se întuneca tot
mai tare. Eliza vedea asta, dar nu înţelegea de ce şi se
îngrijora, dar şi mai tare se îngrijora când se gândea la fraţii
ei. Cu lacrimi fierbinţi, ea uda catifeaua şi purpura crãiascã.
şi iatã cã lucrul ei s-apropia de sfârşit; doar o cãmaşã mai
trebuia, dar acuma iar nu mai avea fire şi nici o urzicã;
trebuia deci sã se mai ducã o datã, cea din urmã, la cimitir şi
sã culeagã nişte urzici. Se gândea cu fricã la drumul pânã
acolo, dar nu s-a lãsat clintitã în voinţa ei.
Noaptea a ieşit din palat şi s-a dus, dar de data asta
craiul şi duhovnicul s-au luat dupã ea; au vãzut cum Eliza a
intrat pe poarta cimitirului şi când au intrat şi ei au vãzut cum
nişte vrãjitoare şedeau pe o lespede de mormânt. Craiul şi-a
întors capul în altã parte, fiindcã şi-a închipuit cã printre ele
e şi aceea care adormise asearã cu capul pe pieptul lui.
- Poporul o va judeca - a spus el - şi poporul a judecat-o şi
a osândit-o sã fie arsã pe rug.
Au luat-o pe Eliza din odãile cele frumoase şi au dus-o
într-o hrubã neagrã şi umedã în care vântul intra şuierând
printre gratii; în loc de catifea şi mãtase i-au dat mãnunchiul
de urzici ca sã-şi punã capul pe ele. Cãmãşile aspre şi
usturãtoare pe care le ţesuse i le-au dat ca sã se înveseleascã,
dar nimic n-ar fi putut sã-i fie mai drag decât ele şi ea a
început iar sã lucreze ca sã le isprãveascã. Afarã, copiii de pe
uliţã cântau cântece în care îşi bãteau joc de dânsa şi nimeni
nu-i spunea o vorbã de mângâiere.
Spre searã iatã cã la gratii s-a auzit un fâlfâit de aripi;
era fratele cel mai mic; aflase unde era sorã-sa şi venise s-o
vadã. Ea a început sã plângã de bucurie, deşi se gândea cã
noaptea asta avea sã fie cea din urmã pe care o mai avea de
trãit. Dar bine cel puţin cã erau cãmãşile aproape gata şi fraţii
ei erau aici!
Duhovnicul a venit sã stea în ceasul din urmã cu dânsa,
fiindcã aşa fãgãduise craiului; dar ea a clãtinat din cap şi 1-a
rugat din ochi sã plece. Noaptea asta voia sã-şi isprãveascã
lucrul, cã dacã nu-l isprãvea, atunci toate fuseserã degeaba,
necazurile, lacrimile şi nopţile ei nedormite. Duhovnicul a
plecat spunându-i vorbe aspre. Eliza însã ştia cã era
nevinovatã şi nu s-a sinchisit de vorbele lui şi s-a pus sã
lucreze.
şoriceii umblau repede încoace şi încolo şi îi aduceau
urzicile la picioare, ca s-o ajute şi ei cât de cât. La fereastrã a
venit o pasãre şi i-a cântat toatã noaptea tot cântece vesele,
ca s-o îmbãrbãteze.
Cu vreun ceas înainte de rãsãritul soarelui, cei
unsprezece fraţi au venit la poarta palatului şi au cerut sã fie
duşi în faţa craiului. Li s-a rãspuns cã nu se poate, e noapte,
craiul doarme şi nu vrea sã fie trezit. S-au rugat, au ameninţat,
a venit straja, a ieşit şi craiul şi a întrebat ce este; dar
tocmai atunci a rãsãrit soarele şi pe cei unsprezece fraţi
nu i-a mai vãzut nimeni; dar pe deasupra castelului zburau
unsprezece lebede.
La poarta oraşului se adunase lume de pe lume sã vadã
cum au s-o ardã pe vrãjitoare. O mârţoagã trãgea cãruţa în
care era Eliza; o îmbrãcaserã cu o rochie de pânzã de sac,
pãrul ei cel frumos îi atârna desfãcut pe umeri, obrajii îi erau
galbeni, buzele i se mişcau încetişor şi degetele ei împleteau
firele verzi de urzicã. Nici chiar pe drumul cãtre moarte ea
nu-şi lãsa lucrul. La picioarele ei erau zece cãmãşi, la a
unsprezecea lucra acuma. Lumea râdea de ea:
- Ia uite vrãjitoarea cum tot şoşoteşte! Nu spune
rugãciuni, cine ştie ce vrãji o fi fãcând! şi şi-a luat şi lucrul
ei afurisit! Sã i-1 rupem în bucãţi!
şi lumea s-a repezit şi a vrut sã ia cãmãşile şi sã le rupã,
dar deodatã au venit în zbor unsprezece lebede şi s-au aşezat
de jur împrejurul ei în cãruţã şi au început sã dea din aripi.
Lumea s-a tras înapoi speriatã.
- E semn ceresc! E nevinovatã!, şopteau mulţi, dar nu
îndrãzneau sã spunã cu glas tare.
Cãlãul a luat-o de mânã, dar Eliza a aruncat cele
unsprezece cãmãşi peste lebede şi deodatã au rãsãrit
unsprezece prinţi frumoşi; numai cel mai tânãr avea la un
umãr aripã în loc de braţ, deoarece cãmaşa lui avea numai o
mânecã, din pricinã cã Eliza nu mai avusese timp s-o facã şi
pe cealaltã.
- Acuma pot sã vorbesc - a spus ea; sunt nevinovatã!
Când lumea a vãzut ce s-a întâmplat, s-a închinat în faţa ei,
dar ea a cãzut leşinatã în braţele fraţilor ei: încordarea,
spaima şi durerea o copleşiserã.
- Da, e nevinovatã!, a spus fratele cel mai mare şi a
povestit tot ce se întâmplase. În timp ce vorbea s-a rãspândit
o mireasmã parcã de mii şi mii de trandafiri, fiindcã fiecare
lemn din rug fãcuse rãdãcini şi scosese ramuri. Rugul era
acuma ca o tufã mare de trandafiri roşii, care toţi erau
înfloriţi, în vârf cu o floare albã şi strãlucitoare, care lumina
ca o stea. Craiul a cules-o şi a prins-o Elizei în piept. şi
atunci ea s-a trezit uşoarã şi seninã.
Toate clopotele au început sã batã singure şi pãsãri
multe au venit în stoluri; şi a fost iar nuntã la palat, dar o
nuntã cum nici un crai nu mai vãzuse vreodatã.

Hanul Poveştilor - Şoarecii Clăpăugi

2009-08-12T01:41:00.000-07:00

În Han se aşternu liniştea. Toată lumea visa la Noaptea de Ajun pe care, dacă am sta puţin atenţi, cu respiraţia trasă, cu ochii închişi...am auzi-o: „- Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor! Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor! ”.
Ea vine pe furiş şi se aşterne peste ochii noştri sărutându-ne, în timp ce dincolo de ferestre oamenii mari îşi îmbracă straiele de zâmbete, de bunătate, dăruiesc bănuţi celor săraci, cozonaci copiilor ce îi colindă, iar zăpada ne aşteaptă cu bulgări mari, numai buni de o bulgăreală straşnică – asta, ca să nu uităm că iarna, în spatele frigului după care se ascunde are farmecul ei.
Cum am mai spus...în sufletul nostru nimic nu este prea departe dacă ştim să căutăm – totul e doar la o azvârlitură de gând şi, doar cine nu vrea nu găseşte.
- Da, da, da! Şi uite aşa încep copiii să vadă Moşi Crăciuni zburători, reni şi alte dulcegării... Moş Crăciun nu există pentru că nu l-a văzut nimeni!
- A spus cineva ceva de dulciuri? se auzi o voce împleticită după vreo două-trei încercări de a vrea să spună ceva.
- Nu dulciuri! Dulcegării! Adică chestiile alea care...uuff, cum pot să spun? se tot încurca Bursucul în propriile gânduri care nu erau ale lui, dar aşa se vroiau a fi în timp ce căuta vocea sau pe cel care o avea.
- Dulciuri! Dul-ciuri! Silabiseşte, se auzi vocea, dacă altfel nu poţi! Dacă şi eu care sunt invizibil pot..., poţi şi tu!
- Da ia lasă-mă cu dulciurile tale în pace! Ce mă tot ameţeşti atâta?
- Cum să te ameţeşti de la dulciuri? se auzi vocea încurcată, încurcată (scărpinându-se mirată după vârful urechii – şi ăla nevăzut). Probabil ai pus ceva în ele. Poate ai pus coniac! Dar alea categoric nu sunt dulciuri pentru copii!
Cu ochii largi de nedumerire, de neputinţă şi de o oarecare supărare care îl tot rodea de la o vreme, Bursucul se lăsă păgubaş.
- Bine! Bine! Dulciuri să fie! Dar tu unde eşti că eu nu te văd?!
- Nici nu ai cum! Tu nu crezi decât în blana ta regală (şi nici în aia din moment ce nu ţi-o vede nimeni) şi ... atât?! Atât să fie oare? se minună până şi vocea.
- Păi, dacă te aud înseamnă că exişti, nu? Doar nu sunt nebun!
- Cum nu? La câteva clipe mai în urmă ai spus că nu există Moş Crăciun pentru că nu l-a văzut nimeni!
- Aia e altceva!
- Aaaa, deci dacă alţii nu văd şi cred, înseamnă că nu există, dar dacă tu nu vezi şi auzi, înseamnă că eu exist?
- Hmmm, dacă alţii nu văd şi cred înseamnă că nu există, dar dacă eu nu văd şi aud, înseamnă că el există..., repetă oarecum Bursucul pentru a se lămuri.
Şi se pare că se lămurise, pentru că se înroşi tot de ciudă şi ochii îi stăteau larg deschişi de la atâta minune în care el evident nu credea sau nu vroia să arate că totuşi credea...
- Bursuc...i-am spus eu zâmbind, Moş Crăciun înseamnă mai mult decât un bătrân îmbrăcat în haine roşii care împarte daruri. El este un sentiment plin de frumuseţe ascuns în fiecare inimă şi...nu ai cum să-l vezi dacă nu vrei să-l vezi.
Şi...în clipa aceea vocea începu să prindă contur. Unul chiar neaşteptat: un contur mic, cu blăniţă maronie, cu două bobiţe negre de ochi vioi şi două urechi mari şi clăpăuge . Cu gura largă până la urechi îl salută:
- Bună seara Domnule Bursuc! Eu sunt Clăpăugul, iar această frumoasă arătare de lângă mine (şi în acel moment se contură şi „arătarea”) este scumpa mea soaţă, Clăpăuga.
Bursucul îi privea şi nu ştia ce să facă. Să îşi arate dezamăgirea sau să râdă cu poftă pe seama naivităţii lui. Însă..., pentru că Bursuc este mai mult decât se ştie el a fi şi mai mult decât am intuit noi că este, oftă şi întinzându-le două aşchii mici, numai bune de fotolii pentru cei doi şoricei îi pofti la masă lângă el.
- De vreme ce sunteţi aici...luaţi loc. Nu ştiu ce v-a adus aici, dar ştiu că toţi încăpem în Han, iar Povestitoarea se pregăteşte de poveste. Trebuie însă să recunosc că nu eşti ce mă aşteptam eu să fi!
- Ha-ha-haa! se distră Clăpăugul. Aşa e! Am acest dar! Să nu fiu niciodată ce vor alţii să fiu! Dar nici tu nu eşti ce te aştepţi să fi sau ne aşteptăm să fi sau...
- Clăpăugule...! se auzi vocea Clăpăugei.
- Da dragă?!
- Încurci lumea şi copii care ne aud şi ne citesc!
- Aaaa, da! Mă scuzaţi copii...aşa sunt eu. Vorbăreţ!
- Prea vorbăreţ!

- Şi...invizibil! am spus eu începând să povestesc, pentru că aşa cum se vede nu aş mai fi început niciodată din cauza celor trei limbuţi.

Undeva departe, departe, dar nu atât de departe încât noi să nu le dăm de urmă, într-o galerie ticsită şi curată trăia şoriceşte o familie de şoareci clăpăugi: Clăpăugul şi Clăpăuga. Cum s-au găsit ei doi tocmai unul pe altul...nu se ştie, dar, dacă o să căutaţi cu atenţie prin imaginaţia voastră, prin vise, prin gânduri...poate o să găsiţi povestea întâlnirii lor şi o să mi-o spuneţi şi mie într-o zi...unul dintre voi!
În casa lor frumoasă erau doar ei şi pentru că nu aveau cu cine să vorbească se tot ciondrăneau între ei să nu se plictisească, pentru că vedeţi voi...treaba se făcea repede, iar apoi aveau mult timp liber şi lor nu prea le plăcea să cutreiere pe câmpuri sau prin casele oamenilor (asta, de când Clăpăugul era să fie prins într-un borcan cu fasole de un pui de om curios).
Într-una din zilele plictisite care stătea şi ea pe acul timpului fluierând şi bălăngănind din picioare, Clăpăuga îi spuse Clăpăugului:
- Ia vezi bărbate...nu mai sta acolo aşa tolănit cu gura căscată să îţi cadă mâncarea de-a gata ci te du şi adă de grabă un morcov pentru ciorbă ! Şi nu care cumva să te împiedici din nou în faţa cârciumii de vreo frunză şireată de brusture cum ţi-e obişnuinţa că am să vin după tine şi o să vă împrăştii întocmai cum o fac oamenii când vă aleargă cu caşcavalul brânza prin cursele pentru rozătoare!
- Hai măi Clăpăugo...chiar aşa? Dacă ţi-am spus că frunza aceea e buclucaşă şi s-a lăţit cu bună ştiinţă în calea mea să cad...tu mă tot cicăleşti!
- O fi frunza buclucaşă, dar în cârciumă nu te-a băgat ea!
- M-am băgat eu că m-am speriat de frunză!
- Doamne, păcatele mele clăpăuge...Cum m-am putu mărita eu cu tine? Unde te-oi fi găsit?
- În hambar!
- Ba erai ascuns după o piatră!
- Ba eram în cămară şi mă luptam cu un motan!
- Bine că nu avea şi ăla frunze că fugeai de el, îi răspunde în doi peri ciufuliţi Clăpăuga râzând de se scutura şorţul pe ea.
- Mdea, mdea...râde, tu râde. Am plecat să îţi aduc cel mai frumos morcov din grădină!
Şi îndesându-şi pe cap jobenul lui cârpit şi răscârpit, Clăpăugul se aventură din nou dincolo de casă, în desişurile de legume.
În timp ce căuta stratul de morcovi fluierând mai mult a pagubă şi ca să îşi sperie teama, auzi un alt fluierat, dar era un aşa fluierat puternic încât Clăpăugul înţepeni pe loc de spaimă. Vroia el să fugă, dar piciorul drept începu să o ia ăn stângă, iar piciorul stâng o lua spre dreapta. Le certă el:
- Ce aveţi? Aiii? Ce aveţi? De asta vă încală şi vă port mereu cu mine ca să mă lăsaţi aşa la vreme de fugă sănătoasă?
Dar picioarele nici să îl asculte. Ba mai mult o luară la fugă exact către fluierătură.
- Staaaaţi! Staaaţi! ţipa Clăpăugul cât îl ţineau plămânii, dar picioaree...picioare şi gata.
Deodată...se opriră. Clăpăugul răsuflă uşurat.
- Uuuufff! Eu care deja începeam să cred că nici voi nu mă vedeţi!
- Dar de ce să nu te vadă? auzi un glas ciudat. Eşti destul de haios să nu te observe cineva, repetă vocea.
Clăpăugul se enervă:
- Haios? Eu haios?
Dar când privi înspre locul de unde se auzea vocea păli. Era un Om Mare. Şi cu adevărat era mare. Părea o grămadă de om cu păr negru aruncat pe o piatră care scotea fum pe nas şi pe gură. Vru să fugă, dar de data asta picioarele îl lăsară de tot. Se răsuciră unul după celălalt şi...leşinară cu un scârţâit ciudat!
- Nu îţi fie teamă! Nu îţi fac nimic!
- Teamă? Mie? Ce te face să crezi că îmi este teamă?
- Păi...te-ai lăsat aşa, dintr-o dată jos.
- Aaa, păi m-am aşezat de bună voie, minţi Clăpăugul. Era ostenit! Am umblat tare mult!
- Aha...răspunse omul. Şi mie care mi se păruse că tocmai ce ai ieşit din gaura aceea...arătă el cu degetul către micuţa lor casă.
- Ţi s-a părut! Aşa cum ţi se pare şi că vorbeşti cu mine! Eu sunt invizibil!
- Aha, răspunse omul zâmbind pe sub mustaţă. Mi se părea mie că vorbesc singur, dar...ce cauţi în grădina mea? Sau...a! Am uitat că vorbesc defapt singur! Ce caut eu în grădină?
- Un morcov! Un morcov mare şi frumos!
- Nuuuu! Da de unde! Mie nu îmi plac morcovii!
- Ba îţi plac! Şi îţi doreşti tare mult unul să închizi gura Clăpăugei!
- Ce Clăpăugă? Cine e Clăpăuga!
- Soţia mea!
- Ba e a mea! Că doar eşti o închipuire!
- Nici gând! Ţine-ţi închipuirile şi morcovii! Eu nu îmi dau Clăpăuga! zise Clăpăugul şi oftând făcu stânga împrejur să se întoarcă acasă, dar nu mare îi fu mirarea când în calea lui căzură câţiva morcovi, o ţelină, pătrunjel, mazăre...
Clăpăugul se bucură atât de tare încât nu mai ştia ce să facă. Fără să se gândească prea mult spuse:
- Pentru că eşti un om bun, te invit să îmi cunoşti Clăpăuga şi să guşti din ciorba ei magică! Cât ai azvârli cu un şoarec nu este nici o altă şoricioaică să ştie găti aşa.
- Atunci să mergem să gust şi eu ciorba aia!
Când ajunseră, Clăpăuga să cadă jos de spaimă:
- Şoarece prost! Ai înnebunit? Cum aduci tu în casa noastră un om?
- Sus, pe uşa de la casă. Cum, cum aduc?
- Nu pe unde îl bagi! Cum ţi-a trecut prin cap să îl aduci!?
- Aaa, păi ne-a dat provizii pe tot anul şi m-am gândit să-l răsplătesc cu o ciorbă făcută de tine!
- Ooof! I-ai spus de bunătatea mea de ciorbă... Bine. Hai să vedem cum o să încapă în casă!
Se chinuiră ei cât se chinuiră: îl împinseră de la spate, îl traseră de mîini, de picioare, îl îndesară, dar omul nu încăpea şi basta. Atunci (dar asta să nu mai spuneţi la nimeni. Este secretul nostru...între copii!), pentru că este o poveste, iar eu o povestesc...am potrivit totul în aşa fel încât povestea să rămână la fel, iar omul să încapă în casa şoriceilor, pentru că altfel...ar intra omul într-o gaură de şoarec când o zbura porcul sau o face plopul pere!
În timp ce toţi se bucurară că au reuşit, de la atâta efort, căldură şi mireasmă, omul nostru adormi. Sau se prefăcu a fi adormit!
- Măi Clăpăugule, dar ce om ai adus tu? Uite că doarme! Cum mai gustă ciorba mea dacă doarme?
- Că bună întrebare!
Şi cum stăteau ei aşa în toiul liniştii uitate şi de Dumnezeu ce îi veni Clăpăugului?!
- Măi Clăpăugo, haide să îl gâdilăm cu o frunzuliţă de morcov poate, poate s-o trezi!
- Hehe, că bine mai zici dragul meu drag. Deşi uitasem şi chiar începeam să cred că eşti vreo închipuire...îmi amintesc acum de ce m-am măritat cu tine...
- De ce? Pentru că sunt invizibil? întrebă Clăpăugul nedumerit.
Clăpăuga, privindu-l încruntată pe sub gene îi răspunse oftând îtr-o doară:
- Cred că am să uit la fel de repede precum mi-am amintit!
În timp ce ei se ciondăneau, din locul unde se afla omul se auzi un chicot. Apropiindu-se de el cei doi clăpăugi începură să-l caute, să-l cotrobăie peste tot să vadă de unde a ieşit chicotul. Îi ridicară pălăria...nimic. Îl ciufuliră...nimic. Se uitară prin mustaţă, la ochii lui...nimic. Doar buzele i se mişcau a tremur.
- Hmmm! Cred că pe aici a ieşit chicotul, concluzionă Clăpăugul privind înspre colţurile gurii care de abia se mai abţineau să nu se ridice în sus într-un zâmbet.
- Da? Dar nu doarme?
- Ba da, dorm! rosti omul.
- Cum dormi, dacă nu dormi?
- Dorm! Defapt mă prefac că dorm, iar voi nu trebuie să ştiţi că eu mă prefac că dorm şi trebuie să vă prefaceti şi voi că nu ştiţi că eu mă prefac că dorm...
- Pfuuaaa se auzi Clăpăuga, suflând cu dispreţ. Doar ce s-a întins pe fotoliul tău Clăpăugule şi deja se transformă într-o închipuire ca şi tine...
- Nu! Asta nu trebuie să se întâmple, continuă ea. Să îl gâdilăm să se trezească.
Cotrobăind ei printre legume, găsiră o frunzuliţă verde şi proaspătă de morcov. Când se apropiară de el să îl gâdile aceasta se îndreptă şi clipind din două frunzuliţe fermecate ripostă:
- Nu se poate! Nu! Nu! Nu! Eu sunt o frunză princiară de la Morcovul de Seamă şi nu se cuvine să mă treceţi pe sub nasul unui om. Nu! Nu!...
- Prinţesiară sau nu trebuie să te folosim!
- Nu prinţesiară, princiară! Şi dacă încerci să mă foloseşti în scopuri atât de josnice am să te vrăjesc să ştii! încerca frunzuliţa de morcov să îl păcălească în timp ce pălea la culoare.
- Bine! Unde e morcovul ăla Prinţesiar de Seamă? se burzului la ea Clăpăuga.
- In oala ta! Nu îl auzi? Aveţi urechile clăpăuge şi mari cât zilele de post şi tot nu auziţi...
Cei doi şoareci (spre amuzamentul omului mare) se apropiară de oală şi ridicând capacul strigară la cei câţiva morcovi pe care Clăpăuga îi băgă la fiert.
- Care de aici sunteţi Morcovul Prinţesiar?
- de Seamă..., replică Frunzuliţa şi Omul Mare.
- Care de aici sunteţi Morcovul Prinţesiar de Seamă...
- Nu..., nu aşa. Morcovul de Seamă...
- Şi noi cum am zis?
- Aţi zis Morcovul Morcovul Prinţesiar de Seamă.
- Mda...se auzi Clăpăuga supărată la culme.
- Care...
- Linişte! se auzi din oală. Eu, e-auuuu sunt!!! Linişte!
Şoarecii auzind morcovul vorbind din oală se speriară.
- Unde eşti? Care eşti? Ridică frunzuliţa sus!
- Păi sunt deja ieşit din oală! Nu mă vedeţi?
- Nuuu! răspunseră clăpăugii deodată sătui de atâta închipuire.
- Dar de ce sunteţi aşa abătuţi? întrebă morcovul.
- Păi...dacă morcovul e invizibil, ciorba va fi invizibilă şi ea, iar noi ce îi dăm omului să mănânce?
- Ciorbă! Ciorbă invizibilă nu am mai mâncat niciodată!

- Ce tot bombăneşti acolo Clăpăugule? îl scutură cu putere Clăpăuga pe soţul ei adormit lângă un bolovan în grădina de zarzavaturi.
- Sunt invizibil...nu mă vezi! se trezi speriat Clăpăugul, în timp ce picioarele i se ascunseră după o frunză de salată (cu el cu tot).
- Da..., da...! Hai acasă că de când ai plecat toate le-am terminat! Am tras o spaimă măi Clăpăugule...! Decât să păţeşti ceva mai bine să te împiedici de o frunză de brusture cu amicii tăi, zise ea pupându-l.
El zâmbi şi spuse:
- Da, dar de data asta chiar m-am împiedicat!
- Clăpăugule!
- Offf...da nu mint...

Şi uite aşa treceau toate zilele celor doi şoareci Clăpăugi, frumoşi de felul lor şi prietenoşi, iubitori de oameni şi de ronţăit tot ce le iese în cale.
Voi, dacă o să vedeţi vreodată vreun şoarec, să vă prefaceţi că nu l-aţi văzut, pentru că defapt... el este invizibil!

Tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii

2009-08-03T02:33:00.000-07:00

printre flori ascuns sta Jips un spiridus micut si nazdravan. are straie din catifea verde si stralucitoare pe care i le-a daruit zana cea buna cand s-a nascut - intr-o zi fericita...
ele niciodata nu se murdaresc si nu se schimba si cresc odata cu el. dimineata straiele ii stralucesc a bobite de roua, iar el alearga vesel peste flori sa le sarute petalele...si lasa gazele mici sa ii soarba din palme binecuvantarea unei zile noi...
in capsor Vantul i-a adus de departe, din tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii o scufita rosie-rosie impletita de elfi din petale de mac si bobite de lacramioare..., in picioruse e incaltat cu niste ciubotici maronii confectionate din coaja celui mai batran copac al viselor noastre...- un ent frumos si intelept peste care timpul a uitat sa isi lase urmele...
seara...Jips isi aprinde licuriciul-felinar si canta...canta atat de frumos incat toata natura adoarme...in freamate dulci de amintiri...
copacii isi amintesc de pe vremea de cand erau doar mici ramurele fragede si firave...ce se indoiau si sub greutatea unei buburuze...tanguindu-se din nasucurile lor carne si pline de frunzulite verzi...pana ce mama sau tata ii lua sub ramurile puternice si ii adormea.
florile isi amintesc cum se ascundeau sub frunzele protectoare ale mamelor lor cand ploua...de teama picurilor ce pareau atat, atat de mari...
si...toata natura viseaza cat de frumos e sa fi mic, sa te alinte bunicul pe genunchii de ramurele noduroase...sa te sarute bunica imbratisandu-te cu frunzele ei din care se revarsa toata seva vietii...sa vina Mosul cu daruri impachetate frumos in ghinde fermecate...udate cu ploi de stele si sarutate cu vise de inorogi...
acum Jips doarme...a lucrat mult noaptea trecuta alaturi de Mos Craciun pentru ca ... incet, incet se apropie luna albului magic, a stelutelor de nea, a ingerasilor de zapada...a colindelor, a brazilor imbracati in globulete si betele frumoase..., iar ei trebuie sa se grabeasca - timpul e scurt si copii sunt multi...nu-i asa?
eu sper sa fie cate un copil in fiecare "haina" de om mare...

poveste pe fir de fum

2009-07-01T06:31:00.000-07:00

(Sursa foto: internet)

"am crezut ca visez, dar nu visam.
copilaria inca era acolo - desculta! avea ochii mari, surasul stirb si obrajii murdariti de gem. zambea si imi facea cu mana!
am intins si eu mana, dar nu puteam sa o prind...se indeparta!

- stai!!! am tipat! staiii!
- nu pot! am atatea copilarii de adus! nu pot sa stau cand tu cresti atat de repede mare
- dar ti-am intins mana!
- nu! mi-ai intins ce ai crezut ca trebuie sa intinzi! tu cu mana intinsa ai copilarit?

am zambit!

aveam din nou zambet stirb si nu ma mai deranja ca nu vazusem cioara care imi furase dintele!
zambeam si mai larg! larg!!!
acum am inteles ca mana se intinde prieteniei...copilariei ii intinzi zambetul, nevinovatia si sufletul!
ea poate sa traiasca doar in suflete de copii!
si...am inchis ochii de tot. copii stiu visa frumos:

pe poteca din padure
nu mai mari ca doua mure
doi pitici alesi anume
calare pe doua rame
rame, rame inelate,
imbaiate, inseuate
au plecat s-anunte-n lume
ca Printesa Papadie
se marita intr-o luna
nu cu cine-ar fi sa fie
ci c-un Print de Matraguna
cica-aceasta legatura
ar aduce armonie
florilor de pe campie
si-ntre ele niciodata
nu va mai fi dusmanie
vorba suna!

daca nu v-ati plictisit
mai raman la povestit
printre flori si ierburi nalte
zambitoare, colorate
curioase si motate
"haide spune! spune! spune!
ce-au facut piticii-n lume?"

ei au dus din deal in vale
invitatii speciale
si pe drum au intalnit
uriasi cu pasul mare
fara vreme de visare
grabiti ca sa creasca mare
si tare s-au intristat
au sarit si au tipat
i-au ciupit si i-au pupat
uriasii nici poveste
sa-i auda sau sa-i vada
pentru ei nu mai exista
lumea basmelor, magia
povestita-n flori de nada
ei demult copilaria
au uitat-o intr-o lada

in castelul din padure
intre frunze de stejar
Papadia zi de zi se topea
de dor si-amar
intr-o noapte mai acatari
un corb mare si-ntelept
ii aduse...ce sa vezi?!
un ravas! cu scris frumos
invelit in frunze verzi
si citindu-l Papadia
inflori galben duios

Matraguna...Matraguna!
de otrava se umplu
si de ciuda Papadiei
cupa plina i-o dadu
sa o-nchine prieteniei,
iar Printesa...o bau
"- ai crezut ca alianta
o sa tina-o vesnicie?
am vrut doar
sa-nclin balanta
inspre moarte - nu iubire!"
si razand el disparu

doua bobite de roua
peste puful ei frumos
se prelinsera a plans
si cu glas amar-duios
dragul ei chema la ea
nimeni nu mai cuvanta
nimeni nu gasea un rost
toti taceau in Crangul Vesel
si plangeau, dar ce folos?

folos mereu se gaseste
daca speranta traieste
si cum basmul basm ne este
dragul ei prinse de veste
si-adus pe aripi de vant
cu mireasma luide vis
Iasomie-o prinse-n brate
si zambind la Papadie
din tot sufletu-i deschis
sarutarea ii dadu,
iar otrava Matragunei
ca prin farmec...disparu
si-astfel dragostea invinse

auzind despre-ntamplare
piticii in graba mare
au luat drumul intors
pe poteca din padure
nu mai mari ca doua mure
calare pe doua rame
rame, rame inelate,
imbaiate, inseuate
se grabeau de ortul popii
sa ajunga unde plopii
azi sunt imbracati de nunta
iara nunii joaca-n lunca
langa mandra Papadie
si frumosul Iasomie

despre ei asa se spune
ca iubirea-si poarta-n lume
si de-atuncea pe campii
rasar mii de papadii
ce cu pufuri zburatoare
duc ravase iubitoare
peste buze de iubiti si copii

pe un fir de fum intins
eu ma-ndrept spre un alt vis
iau cu mine de drum bun
un suras si un nebun
care crede in copii,
in magie
si-n povesti
somnul sa va fie bun
sunt aici de ratacesti
prin vreun basm
fara usa si "feresti"!"

IupiiUpiiMagiPiticaria - partea I

2009-06-26T14:56:00.000-07:00

A fost odată ca şi niciodată că dacă nu ar fi fost voi astăzi nu aţi asculta povestea...un loc numit IupiiiUpiiMagiPiticaria. Se spune despre acest loc că ar fi o ţară văzută şi nevăzută a unor spiriduşi mici, mici, atât de mici cum vi-i puteţi voi închipui, pentru că pentru voi este povestea.
În IupiiiUpiiMagiPiticaria lucrurile stăteau ca şi mai peste tot. Era când veselie, când morocăneală, când sărbătoare, când zile de muncă, dar adevărat este că IupiiiUpiiMagiPiticarienilor le plac mai mult sărbătorile, zilele festive şi statul cu barba în palme. Ei ar dansa mai tot timpul, ar mânca şi s-ar voioşii, doar că din când în când, munca îi ia la ceartă, iar ei să nu o supere mai şi muncesc.
De felul lor, IupiiiUpiiMagiPiticarienii sunt foarte, foarte curioşi.
Stau înghesuiţi unul în altul, unul peste altul şi trag cu urechea pe la uşile închise sau pe la ferestre. Uneori mai cad sau alte ori sunt fugăriţi de câte un câine plictisit să nu latrede atâta somn tihnit.
Să nu mai vorbesc de faptul că le plac artificiile atât de mult încât le inventează din orice. De exemplu, IupiiiUpiiMagiPiticarianul Măcelar într-una din zilele Piticariene a făcut o friptură uriaşă pentru toată lumea, deoarece a încercat să se distreze în măcelărie şi lăsându-şi atenţia să doarmă pitită într-o ureche, a prăjit toată carnea ce stătea agăţată în cârlige.
În IupiiiUpiiMagiPiticaria, chiar dacă nimeni nu ar fi muncit vreodată, toţi aveau mâncare, haine, case frumoase şi dichisite, pentru că la ei mereu ateriza câte o zână cu visul de seară sau cu clipoceala de dimineaţă şi făcea câte o vrajă bună care să îi bucure.
Se spune că în acel loc vrăjit şi magic poţi ajunge când te dai pe tobogan, sau în leagăn, sau uneori când uzi florile, dar nimeni nu ştie să spună sigur cum a ajuns acolo când a ajuns, pentru că după ce s-au întors au uitat de supărare.
IupiiiUpiiMagiPiticarienii se pare că se năşteau doar în Ajun de Crăciun, când veneau din cer aduşi de fulgii aducători de IupiiiUpiiMagiPiticarieni. Numai acei fulgi ştiau de unde vin, unde trebuie să lase copii şi mai ales...de ce!
În IupiiiUpiiMagiPiticaria toţi se numeau cumva. Adică, nu cumva-cumva ci vreau să spun că fiecare avea un nume şi numele se ştia încă de când era lăsat la uşa părinţilor. Cum? Lângă fiecare dormea în coşuleţ numele lui: o şosetă, o bucată de carne, un ac cu aţă, o puşcă, o carte, o notă muzicală..., iar ei primeau numele: IupiiiUpiiMagiPiticarianul Şosetar, IupiiiUpiiMagiPiticarianul Măcelar, IupiiiUpiiMagiPiticariana Croitoreasă şi tot aşa şi, fiecare aveau o meserie şi un nume şi toată lumea îşi cunoştea rostul său, dar asta...până într-o noapte mai aparte de Ajun când în IupiiiUpiiMagiPiticaria un fulg ciufulit aduse o fetiţă lângă care nu se odihnea...nimic!
Toţi au fost miraţi şi nimeni nu înţelegea de ce ea nu are un nume. Cum or să o strige ei? Oare de ce nu avea nume? Oare să fi fost de vină vântul? Vântul oare îi luase de lângă ea numele? Sau era ea o IupiiiUpiiMagiPiticariana mai altfel?

- Mai altfel? întrebă IupiiiUpiiMagiPiticariana cea mai bătrână. Mai...altfel? se tot întreba ea. Mai altfel!!! îşi aminti o poveste pe care o auzi şi ea demult, demult la un pahar de vin fiert cu scorţişoară sau să fi fost doar ceai? Nu îşi amintea!
- Mai altfel? repetară după ea piticarienii curioşi ce stăteau buluciţi la gaura cheii şi la ferestre (alţii se ascunseseră sub covor, sub pat....doar să vadă minunăţia fără nume şi să audă povestea băbuţei).
Realizând ei că au fost auziţi se făcură nevăzuţi preţ de câteva clipe pocnindu-se peste guri şi fesuri unul peste altul pentru că era să fie daţi în vileag de un glas ce se trezi să ţipe şi el de acolo din gândul lor!
- Da, mai altfel le răspunse băbuţa fără să îşi dea seama cui. Hmmm, puteam să jur că am auzit voci, se gândi ea cu voce pe jumătate tare...
- Nu ai auzit...ţi s-a părut doar! răspunse glasul buclucaş pe care apoi toţi piticarienii curioşi îl legară fedeleş să tacă!
- Da, probabil că nu...povestea spunea că într-o zi în IupiiiUpiiMagiPiticaria va veni cu un fulg mult mai alb, mai mic şi ciufulit o piticariană, iar aceasta nu se va numi nicicum, deoarece lângă ea nu va dormi nici un nume!
- Nici un nume??? Reuşi să bolborosească glasul sub un colţ de batistă...
- Nu! Nici un nume! Numele ei va veni altfel, dar asta nu ştiu cum se va întâmpla!
Şi...ascultând povestea părinţii fetiţei oftară. Oare de ce lor? Ei au fost întotdeauna liniştiţi – aproape invizibili. Ei nu prea mergeau la festivităţi, nu beau vin şi categoric nu adormeau în pivniţe! Nu dădeau foc la carne, la haine...ei erau cititori, iar ceilalţi doi băieţi aveau nume! Unul era IupiiiUpiiMagiPiticarianul Vesel, iar celălat IupiiiUpiiMagiPiticarianul Cicălitor.
- Ahahahaa...sora mea nu are nume, pentru că numele ei a uitat să aibă un nume! Ahahahaha, se distra fratele ei Vesel.
- Da, da! Ce tot vorbeşti acolo? Nu ştii numa să vorbeşti prostii! Îl cicăli Cicălitorul. Iar voi...vedeţi dacă sunteţi altfel? Aţi primit de la fulgi o fată ca şi voi. O ciudată!
Şi în timp ce ei se ciondăneau şi căutau nedumeriţi răspunsul (care stătea cu fetiţa în coşuleţ, dar ei nu îl puteau găsi sau vedea), fetiţa începu să râdă cum nimeni nu a mai auzit vreodată aşa ceva. Era un râset plin de candoare, de gingăşie, de ... asemeni unui cântec de clopoţel.
Toată lumea amuţi de mirare!

---VA CONTINUA---

Hanul Poveştilor - Poveste de Iarnă

2009-06-25T22:30:00.000-07:00

- Mama?
- Da, iubita mamei!
- Îmi spui şi astăzi o poveste?
– Despre ce vrei să fie povestea Gărgăriţa mamei?
- Despre o fetiţă ca şi mine şi mama ei?!
- Haha, dar să ştii că este foarte greuuu!
- Mamaaa!!!
- Bine, am să încerc să îţi povestesc! A fost odată ca şi niciodată, o fetiţă absolut minunată:, inteligentă, veselă şi frumoasăăă – frumoasă!...
- Cât de frumoasă mamă?
- Atât de frumoasă încât nici un cuvânt nu va putea vreodată să o descrie.
- Dar o privire mamă? O privire poate să descrie?
- O privire? O privire cred că ar putea să o descrie. Da..., o privire ar putea! Privirile pot zâmbi, pot străluci, pot încălzi, pot săruta, pot mângâia, pot picura, pot iubi!

Mama ei o iubea nespus şi nefiresc de mult – unii oameni spuneau chiar că o iubea cum nici un om nu poate iubi... Într-o zi, mama a cules din sufletul ei nişte cuvinte – care i s-au părut ei mai frumoase şi i-a „desenat” fetiţei iubirea ei într-o poezie, iar mai apoi într-o poveste...

Hanul Poveştilor

A fost odată ca şi niciodată, într-un loc nici prea dosit, dar nici lesne de găsit un han.

Acest han se numeşte Hanul Poveştilor!

Se spune, că oriunde te-ai fi aflat, dacă te simţeai pierdut sau rătăcit, paşii ştiau singuri să ia calea Hanului şi să îl găsească.

Unii spun că la Han poţi ajunge bătând din călcâie, alţii spun că doar puşcând din degete, iar cineva mai special spune că el vine călare pe vrejul dovleacului de noapte.

Nu ştiţi cine este dovleacul de noapte?
Un dovleac galben şi strălucitor, burtos şi ţanţoş, şi care vorbeşte aproape încontinuu despre seminţele împărăteşti din care se trage el. Acest dovleac este cel care ne plimbă prin lumea viselor, poposind mereu la Hanul Poveştilor, unde îşi odihneşte frunzele şi vrejul obosit de atâta alergătură. El spune că Hanul Poveştilor este un loc plin de magie, de frumuseţe şi veselie, iar când toate celelalte locuri ale pământului îşi închid porţile şi îşi sting luminile...el e singurul de unde mai pâlpâie o lumină pe care pot să o vadă toţi cei care au nevoie de un loc de popas. Luminiţa aceasta se numeşte Farul Hanului, iar ea ne ajută să nu ne pierdem definitiv în lumea oamenilor mari şi să putem găsi mereu drumul de întoarcere către copilărie şi visare.

Toţi cei care şi-au adăpostit sufletele o vreme la acest han au socotit de cuviinţă să spună că aici toate poveştile şi toate făpturile din poveşti sunt aievea şi pot prinde viaţă.

- Dar tu de unde ştii? se răţoi de la una dintre mese Bursucul cel Morocănos (despre care trebuie neaparat să ştim că nu e bine să-l contrazicem ci să îi dăm mereu dreptate pentru că ţine mânie la sfadă cu toate că este bătrân şi uituc.)

- Iarăşi dumneata Domnule Bursuc... Eu sunt Povestitoarea, îi răspunse aceasta zâmbind-i senin şi calm! În fiecare seară mă întrebi acelaşi lucru...

- Acelaşi lucru spui? În fiecare seară? Hmmm, pfuuaa...se strâmbă îmbufnat Domnul Bursuc.

- Acum ai să spui ca dumneata ştiai că Hanul are Hangiţă şi nu Povestitoare...

- Pe pălăria mea de Bursuc! Chiar aşa am vrut să te întreb! Dar...de ce nu are Hanul Hangiţă?

- Offf, Domnule Bursuc...pentru că Hangiţa este numai una. Are glasul duios şi vorba dreaptă, iar cei care o aud sunt prinşi în mrejele ei pentru veşnicie. Poveştile par să i se nască în suflet, iar oaspeţii întotdeauna îi are pe măsura frumuseţii şi ospitalităţii sale. Hanul frumoasei hangiţe este la numai o bătaie de inimă de al nostru şi se numeşte Hanul Viilor din Vârful cu Dor.

- Dar Hangiţa?

- Hangiţa? Ea îşi spune Minerva, însă fiecare poate să o numească după cum simte - ea nu se va supăra. Întro zi am să vă povestesc şi despre acest han frumos.

- Aşa şi...de ce tu nu poţi fi Hangiţă?

- Domnule Bursuc! se auzi de undeva de aproape un glas răguşit şi bătrân.

- Aaaauuuuaaa! ţipă Bursucul ascunzându-se după fustele Povestitoarei. Dar asta, ce păcatele blănii mele pereţioase mai este? Ai auzit? A, a vorbit masa! Şi a şi clipit! Uite ce ochi scorburoşi are!

- Normal că a vorbit, Domnule Bursuc. Este o Masă meşteşugită din Stejar Vorbitor, care nu ştiu de ce de atâta amar de vreme doar pe dumneata te preferă.

Auzindu-i vorbele (înadins întoarse din "condeiul" sufletului), Bursucul se retrase de după ea tuşind plin de el şi încruntând din sprâncene:

- Cum de ce? Pentru că eu sunt Regele Bursucilor! Ai să vezi că într-o zi ai să-mi dai dreptate!

- Asta nu uiţi! Asta nu o uiţi niciodată! Ştiu cine eşti!

- Chiar ştii? se umflă el în blană.

- Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat! Eu ţi-am pus blăniţa, urechile (în timpul acesta Bursucul şi le pipăia de zor, de teamă să nu i le ia Povestitoarea înapoi...), botul...

- Da? Şi atunci, de ce nu mi te închini? Doar ştii că sunt rege...

Povestitoarea începu să râdă cu poftă, apoi îi răspunse:

- Dacă nu ştii să stai în banca dumneata să vezi cum îţi tund blana aia regală imediat!

- Nuuuu! se tângui el aproape copilăreşte. Făceam şi eu aşa...o glumă, dar nu a ţinut nu-i aşa? Masa din Stejar Vorbitor începu să râdă guturat de se scuturau toate paharele pe ea.

- Se pare că nu, nu a ţinut, reuşi Masa să spună printre hohotele de râs.

- Na bazaconie! se îmbufnă iar Bursucul regal. Acum am ajuns şi de râsul unei mese...

- Bursuc! strigă masa la el.

- Aaaaaa! se sperie din nou Domnul Bursuc spre amuzamentul Mesei.

- Doamne Bursuc...de atâţia amar de ani stai pe spinarea mea şi încă te mai sperii de mine?

- Na, ce să fac dacă nu mi te amintesc...

- Hai, gata. Nu te mai ciudi şi stai jos. Ţi s-a răcit şi ceaiul de atâta vreme...Am să rog Veveriţa cea Sprintenă să îţi aducă altul.

- Mulţumesc...

Povestitoarea zâmbi!
Toate acele fiinţe îşi aveau locul şi rostul acolo. Poveştile păreau a fi nerăbdătoare şi văsătoare. Lumea aceasta plină de magie, de făpturi ciudate şi vorbăreţe, frumoase şi fermecate era lumea ei cu ochi mari de copil.

- Dar şi Povestitoarea a fost copil? întrebă un micuţ mânz inorog cu coama strălucind a visare.

- Bineînţeles că am fost şi eu copil draga mea Praf de Stele! îi răspunse Povestitoarea mângâind-o şi întinzându-i siropelul ei preferat din trandafir. Însă, pe când eu eram copil, tu nu erai născută - erai doar un vis frumos în visele mele.

Micuţa Praf de Stele începu să necheze de bucurie lângă părinţii săi, în timp ce aceştia încercau din răsputeri să o domolească: - Gata, gata Prinţesă că ai să verşi tot siropul şi altul nu mai primeşti. Praf de Stele era singura Prinţesă Inorog din neamul Inorogilor Iubirii. Mama ei se numea Zâmbet de Lună, iar tatăl ei se numea Suflet de Soare, dar despre ei am să vă povestesc într-o altă zi de han. Într-o zi de vară, când zânele ies din flori pe furiş, iar spiriduşii fac ghiduşii ca să le sperie.

În Han erau aproape toţi preferaţii ei: Micuţul Brăduleţ ( care mereu va fi preferatul ei şi al Vântului), Mama Bufniţă sau Bufniţa Albastră cum o vom mai regăsi printre poveştile Hanului, Stejarul cel Bătrân cu familia sa de ghinde şi frunze vorbitoare ( Stejar care ne va spune multe poveşti, el însuşi fiind o poveste frumoasă cu elfi şi un membru de seamă al Hanului ), familia Râmelor Peltice, familia Firului de Iasomie, cele două familii ale Regatului Păpădiilor, spiriduşul Jips cu poveştile lui de iarnă, rândunica cea veselă, motănelul cel alintat, zânele, elfii şi câţiva oameni îndrăzneţi care veniră pe Calea cea Întoarsă către copilărie.

Şi...era să uit! Ăsta e semn că îmbătrânesc şi eu... Piticii Luanei! Cum, nu îi ştiţi? Nu e nimic! Nici eu nu prea ştiusem de ei până într-o zi fericită, când un pitic a apărut brusc între genele mele şi nu m-a lăsat defel să dorm până nu scriu povestea lui şi al frumoasei sale prinţese Luana! Dar despre Luana nu am să vă spun nimic! Vă ţin pe jar, dar vă jur că merită!

Şi astfel, Hanul roia de oaspeţi de seamă, de poveşti, de veselie şi căldură. Lingurile, castroanele, ceştile...zburau de colo-colo care mai de care mai repede să nu lase drumeţii însetaţi, înfriguraţi şi flămânzi, Veveriţa cea Sprintenă le ajuta preluând comenzile repede, repede, iar focul mocnea încetişor în sobă...aducându-le aminte de năzbâtiile copilăriei, de miresmele de cozonaci din serile de sărbătoare, de poveştile bunicilor cărunte cu vorbă blândă.
Şi, pe când toate ar fi intrat în rânduiala Domnului Somn...uşa Hanului se trânti de perete nici prea tare, dar nici foarte încet speriindu-ne pe toţi! Până şi eu ca şi Povestitoare am tresărit. Dintre noi însă, cel mai tare s-a speriat Mama Bufniţă.

- Bu-hu-huuuuuuu-huuu, aha aha, aha! ţipă şi tuşi speriată Mama Bufniţă! Vai de penele şi oasele mele bătrâne şi pline de boală...se văicări biata pasăre, în timp ce capul i se învârtea ca un girofar. Ai să mă omori într-o zi Vântule dacă ai să mai apari aşa!

- Hehe, lasă Mamă Bufniţă că mi-ai suportat tu şi altele mai rele! îi răspunse acesta bucuros să o revadă alături de atâţia prieteni dragi.

- Bună seara nene Vântule, l-am salutat zâmbind larg de fericire şi îmbrăţişându-l. Dacă mai râzi cu atât de mare poftă ai să-mi ridici în aer toţi oaspeţii şi ai să-mi stingi toate candelele, i-am spus veselă.

- Prinţesă Luthien!

- Ssssiitt! Aici sunt doar Povestitoarea!

- Da, dar şi Povestitoarele au poveştile lor, ca mai toţi dintre noi, zâmbi Vântul sugubăţ.

- Da, dar toate la vremea lor Nene Vântule. La vremea lor...

Vântul zâmbi şi trosnind din trenă obosit se retrase într-un colţ al Hanului, unde Mama Bufniţă îl aştepta cârâind ceva din ciocul ei bătrân – aşa, numai pentru urechile ei.

- Mamă Bufniţă! Tare bine îmi pare să te revăd!

- Bu-huu! Şi mie, şi mie fie-mi penele vesele! Dar de Brăduleţ ce zici Vântule dragă?

- Ce să zic? A crescut, a crescut! Uite ce mare şi falnic este! Nu mai este doar un băieţandru plângăcios, se umflă în adieri bucuroase Vântul, e un domnişor în toată regula!

- Bu-hu-hu, daaaa! E frumos şi mâine poimâine îl împodobim iarăşi cum a visat de mic! Îţi mai aminteşti bu-hu-huuu uuuuVântule? - Îmi amintesc, îmi amintesc...Povestea unei Nopţi de Iarnă. Nimeni...

- Brrr, da ce frig! Bre Vântule, ce ar fi să laşi pe altcineva să povestească, deoarece mie mi-ai făcut ţurţuri la blană deja! Şi de abia mai desfac botul de frig ce îmi este, clămpăni Bursucul înfrigurat până la oase. Şi, şi...de unde ştii că era o poveste? fonfăi Bursucul pus pe gâlceavă.

- Cine nu crede să-i caute cărarea şi să o urmeze până adânc în sufletul poveştii, iar asta repejor până nu dispare iarăşi, îi răspunse Vântul foarte serios.

- Cum să intru într-o poveste pe cărare? lărgii ochii cât două cepe Bursucul.

- Pe marginea coperţilor, între două vise şi o inimă de copil! Acolo unde se întretaie visul cu povestea. Cam acum ar fi momentul...

- Mda...şi eu care crezui că măcar matale ai toate doagele! Da de unde! Şi dumneata Vântule ai o mulţime de pitici pe creier ca toţi ronţăitori de poveşti!

- Pardon! se auzi un glas piţigăiat şi supărat de pe undeva din han. Toţi căutară cu privirea şi nu mare le fu minunea când văzură un pitic nu mai mare de-o şchioapă şi nu mai mic de-o închipuire la o măsuţă elegantă tocmai pe pervazul ferestrei. Avea hăinuţe verzi şi fes roşu din clopoţel de mac veşnic. Unii, doar aceia care îl cunoşteau îi spuneau Jips, dar ei erau puţini, iar despre Jips nu multă lume ştia că el vine din Ţara Celor Care Nu uită să Fie Copii şi este un spiriduş născut la clipă de magie – numai bun de mână dreaptă pentru Moş Crăciun când sortează cadourile pentru copiii cuminţi.

- Vai de închipuirile mele, dar dumneatale cine mai eşti? Eşti mic, dar ai gură îndeajuns de mare să te auzi până la capăt de lume! bombăni Bursucul.

- De acolo şi vin, rosti mândru piticul. Iar de auzit mă auzi pentru că aşa vreau eu, întocmai ca şi cu văzutul! - Acum vei vrea să spui că sunt orb sau nebun?! „Întocmai ca şi cu văzutul” – imită în barbă Bursucul către micuţa prezenţă.

- Eu nu vreau să spun decât ce ai vrut dumneata în urmă cu câteva gânduri să spui. Ai spus-o cu gura matale sau poate cu botul să-i spun? Întrebă piticul dând din picoare fericit că avea cui să îi facă baniţă capul de cuvinte întoarse din condei de spiriduş.

- Spune-i cum vrei numai lasă-mă în pace cu vorbele tale răstălmăcite! se burzului Bursucul. - Ce vorbe răstălmăcite? Nu spuneai că piticii se găsesc în creiere? Piticii sunt în case construite în pământ, în ciuperci, în flori, în copaci, în locuri unde voi nici să le vedeţi nu puteţi – poate doar undeori vă stăm în gât la unii ca să nu ne mâncaţi. Spuse piticul dând pe spate de râs.

- Aaa, asta era! Era o vorbă...doar! O vorbă..., pricepi piticule?

- Răstălmăcită ca şi a mea...râse cu poftă piticul sorbind din ceaiul său gălbui şi bine mirositor. - Mda...voi piticii...râdeţi, iar eu îngheţ! Unde e Povestitoarea??? Îngheţ...

- Ete na pagubă! se auzi vocea mesei. Ce rău ne-ar părea nouă să amuţeşti şi tu măcar câteva ore! Ce zic? Săptămâni!

- Cine vorbeşte? Se auzi glasul Bursucului în timp ce pălăria îi sări de un cot (cu un chiot de râs) tocmai pe vârfuleţul Bradului care se scutura de veselie şi el.

- Eu sunt Bursuc! Eu sunt...Masa! Bursucul se mai linişti, dar trase iarăşi spaima.

- Văd şi eu că eşti Masa! Cine ar scăpa din vedere aşa ceva? Gata! Eu m-am încălzit deja sau am murit. Nu ştiu! Mă mai vede cineva?

Toţi dădură din cap şi bolborosiră că nu. Şi eu, bineînţeles.

- Atunci am murit! Vai de mine! Dar...cum mă auziţi dacă am murit?

- Nu te auzim! Ne prefacem doar că te auzim, iar tu prefă-te că taci! Măcar o vreme!

- Şi tu prefă-te că povesteşti! Nu mai visa acolo băgată mai toată în sobă cu gândul la Şoarecii Clăpăugi şi Făt-Frumos! L-am privit mirată. „Prea le ştia Bursuc ăsta pe toate. Eiii, da nu îi ascund eu de acuma visele mele? am gândit eu.”

- Viselor?

- Da!

- Ia haideţi puţin să vă şoptesc ceva la ureche. Gata! Acum puteţi pleca!

- Unde să plece, întrebă Bursucul?

- În ţara unde visele mele unii bursuci curioşi nu mai pot să le audă!

- Bine, bine, bine... Tac! De azi voi fi mut!

- Daaaa! Nici copiii care ne privesc acum nu te cred! Nu-i aşa copii?

- Ce copii? întrebă Bursucul privind speriat în dreapta şi în stânga, pe sub masă, pe sub scaune...

- Cei care ne privesc de dincolo de carte, cu ochi mari şi miraţi, cu gurile până la urechi şi care încearcă să te închipuie aşa...

- Termină cu prostiile Povestitoare! Mă sperii! Acum văd peste tot numai ochi lărgiţi şi guri hizlite gata-gata să mă mănânce şi să mă smotocească!

- Lasă...că nu te mănâncă! Ei au bunătăţi la masă nu Bursuci bătrâni şi blănoşi! îi replică Jips distrat. ! Dacă te-ar mânca înseamnă că minunile ar fi aievea!

- Ahaa! Deci minunile...

- Bursucccccccc, se auziră toţi oaspeţii Hanului...şi câţiva dintre voi care aţi găsit drumul către Han.

- Aaaaa, dar ce ţipaţi aşa? Vai de blana mea şi de supărările mele! Gata, tac, tac...! Hai povesteşte...mă rugă Bursucul obosit, amărât şi înfrânt măcar o vreme în limbariţa lui contagioasă.

- Bine...hai că vă povestesc...am zâmbit eu strecurându-mă afară din casa Şoarecilor Clăpăugi (de care vă povestesc data viitoare...) aflată la o azvârlitură de poveste mai încolo – tocmai pe pleoapele voastre adormite. Nuuu, nu îi căutaţi! Ei nu apar decât după ce somnul vă e liniştit şi îi puteţi căuta prin toate cotloanele lui mari şi frumoase! Deci...

Poveste de Iarnă

A fost odată ca şi niciodată (dacă nu credeţi mergeţi şi vedeţi) o Noapte de Iarnă de pe vremea când însuşi Timpul era un Timp micuţ şi învăţa orele, zilele, lunile şi anii să treacă. Nimeni nu ştia a câta Noapte era în Pădurea Bătrână de la Marginea Satului! Până şi Pământul în rotirea sa, uitase de câte ori aţipise, în timp ce Domnul Întuneric îl acoperea cu mantia sa mare şi întunecată, iar Prinţesele Stele îi gâdilau fruntea şi sufletul. Povestea acestei Nopţi de Iarnă este şi va fi o poveste de care toţi îşi vor aminti, pentru că este o Poveste Magică! O Poveste cu ochi mari şi frumoşi, cu fulgi albi şi plini de voioşie, cu bufniţe şi copăcei vorbitori... Mie, această Poveste mi-a povestit-o Eternul Vânt în timp ce îmi ridica pe ici, pe colo omătul deasupra viselor şi mi-l purta către voi. Lui, se spune că i-ar fi povestit-o...hmm, defapt lui nu i-a povestit-o nimeni ci a trăit-o chiar el ca să poată să o povestestească, dar despre asta am să vă spun imediat, după ce iau o gură de ceai cald şi...

- Voi aţi mâncat de seară copii? V-aţi spălat pe dinţişori? Aţi dat pupicii de seară mamei şi tatei? Nu? Repejor şi apoi continuăm povestea...Gata? Bun...să revenim atunci la Noaptea noastră.

În acea Noapte, nici mai geroasă, nici mai puţin geroasă decât altele, nici mai mare, dar nici mai mică, Domniţa Lună îşi scoase chipul luminos din fereastra ascunsă a mantiei Domnului Întuneric şi salută pe toată lumea – văzută şi nevăzută - cu raze de lumină şi frumuseţe. În timp ce Luna depăna amintiri cu Bolta Cerească, iar Întunericul bolborsea în barbă morocănos şi vesel în acelaşi timp (pentru că Prinţesele Steluţe îl împodobiră frumos), Cerul desfăcu desaga Iernii. Din sacul său senin şi sticlos păşi încet delicata Domniţă Zăpadă. Lângă ea se aflau micuţii săi copii, fulgii de nea, care vedeau lumea pentru prima oară . Mici şi mari, cristalini sau apoşi, fulgişorii erau cu toţii veseli şi jucăuşi. Toată Bolta era a lor – într-o zbenguailă şi un dans continuu! Mama Zăpadă zâmbi, iar apoi îi chemă la ea să îi sărute cu drag pe fiecare în parte. Nu mai aveau să se întâlnească până la evaporarea de primăvară, când Soarele îi va topi, iar căldura îi va transforma în aburi călduţi şi îi va ajuta să se ridice înapoi în desaga cu iarnă, lângă mama lor Zăpadă! Fulgii se grăbiră la ea repede, repede şi câteva minute îi rămaseră cu drag.
Unii mai micuţi plângeau, iar ea le săruta năsucurile lor de ace cristaline încurajându-i:

- Gata, nu mai plângeţi! Ce prinţi sunteţi voi aşa plângăcioşi? Imediat trece vremea îngheţului şi ne revedem cât ai zice peşte!

- Aşa ne spui tu, dar şi tu plângi. Uite...ţi s-a scurs din ochi un ac de gheaţă!

- Păi, plâng de bucurie pentru voi! Acum, mergeţi şi împodobiţi Pământul, copacii, câmpurile şi îmbunaţi sufletele oamenilor care par că atunci când vă văd, redevin iarăşi pentru o clipă copii veseli...şi se îmbunează până şi între ei.

Fulgii se grăbiră să se aşeze peste tot în jur aşa cum le ceruse mama lor. Coborau cântând si dansând, rotindu-se în aer ca într-un carusel fermecat. Se spune că toamna la bâlciuri mai sunt carusele fermecate, cu căluşei şi nori din vată de zahăr, care luminează până departe, departe în inimile noastre şi le încălzesc. În timp ce se apropiau de Pământ ei creşteau şi se maturizau, iar lumea devenea toată albă ca şi gândul unei zâne bune. Măcar o vreme totul era...mai altfel, mai frumos, mai prietenos!

În mijlocul zăpezii, ici şi colo se puteau zări ochiuri îngheţate de apă – lucioase şi reci, asemeni unor oglinzi, în care, din când în când se mai privea câte o ciută sau câte un iepuraş rătăcit.
Câte un fir de fum cenuşiu şerpuia încet, pierzându-se în noapte, iar la colţ de vis câte un inorog necheza a somn frumos şi liniştit. Inorogii sunt cei care ne aduc visele frumoase şi le păzesc de coşmare! Şi uite aşa, încet, încet – la început ca şi o adiere, iar apoi ca şi o tornadă de frig îşi făcu apariţia Eternul Vânt – pe atunci burlac şi mult mai tânăr.

Uneori şuiera, oftând prelung şi sîsîit aproape ca o şoaptă, ca o mângâiere, iar alteori şuiera furios trosnind în dreapta şi în stânga, troienind şi viscolind cu supărare.

- Dar tare năbădios şi plin de toane mai eşti câteodată, îl cicălea Luna în timp ce îi lumina calea, iar el uneori îi râdea , alteori i se ascundea.

Indiferent însă de toanele lui...Vântul aducea cu el mereu alte şi alte poveşti şi alte veşti de la cei dragi aflaţi pe la alte scorburi, hanuri, prin alte păduri sau ape, iar unii îi spuneau „Povestitorul Vânt”. El era mereu peste tot şi în acelaşi loc de fiecare dată, doar că uneori, nimeni nu ştia de ce se închidea în el şi tăcea. Unii spun că tăcea de tristeţe, de durerea răutăţii pe care o întâlnea şi o vedea din ce în ce mai mult în lume. Alteori, adia cu nostalgie şi veselie peste tot cântând şi bucurându-se ca un copil, iar vara...în zilele toride până şi el se ascundea în peşteri bătrâne şi neştiute nevrând nici măcar frunzele să le mişte sau să le alinte cu vreo mângâiere.

În aceea Noapte de Iarnă, Povestitorul Vânt îşi plimba trena de adieri şi trosnete prin Pădurea Bătrână de la Marginea Satului. Dintre toate locurile Pământului acolo îi plăcea să se afle cel mai mult. Era locul unde tristeţea, răul şi oamenii încă nu ajunseră la fel de mult ca şi în alte părţi. „- Unde sunt oameni...acolo mai devreme sau mai târziu visele dispar şi apare răul – spunea el cu tristeţe. E ca şi cum ar vrea să distrugă tot ce ating!...uneori până şi pe ei...”. „- Nu e chiar aşa...îl certa Bătrânul Stejar – singurul care îndrăznea să îl certe. Copii nu sunt răi! Ei ştiu visa frumos! În lumea lor nu e mizerie, nu e răutate! Dacă i-ai auzi şi i-ai vedea uneori în visele lor ai rămâne uimit!” „- Copiii...Bătrâne sunt copii, nu oameni! Ei devin oameni în clipa în care Bătrâneţea Sufletească le ascunde sclipirea şi Spiritul Copilăriei într-un glob fermecat şi li-l ascunde adânc, adânc în vise...” „- Aşa este, dar nu toţi uită să privească în globul fermecat! Unii...chiar cred în poveşti, în vânt şi copaci vorbitori, în elfi şi zâne...- altfel, cum crezi că noi am putea exista?” Vântul râdea şi dându-i câte un bobârnac prietenos îi spunea: „- Mereu ai fost iubitor de oameni şi mereu ai crezut în ei! Tu şi optimismul tău Bătrâne...” „- Hehe...îi răspundea Bătrânul Stejar reţinându-l printre frunzele sale, dacă aş fi numai eu...Tu ce cauţi pe la uşile, fereştile şi hornurile lor tupilit ca un hoţ de vise şi poveşti?” Vântul se umflă cu ciudă deoarece a fost dat în vileag ca şi iubitor de oameni, dar apoi se potoli şi sărută un mugur de frunzuliţă. Nu răspunse însă!

Amintindu-şi acestea, Vântul mări adierea către Stejar şi către Micul Brăduleţ – despre care toată suflarea ştia că pe el îl iubea cel mai mult şi, dintre toate făpturile şi nefăpturile Pământului el era preferatul lui.
Îl iubea frumos şi nefiresc de mult – ca şi pe propriul lui copil! Îl ştia de când era cât o ciupercuţă, mic şi plângăcios cu ace slăbuţe. Mereu îi era teamă să plece de lângă el,ca nu cumva vreun om sau vreun animal să îl frângă sub paşii lor grăbiţi, dar Brăduleţul îşi înfipse bine rădăcinile în viaţă şi în pământ şi rezistase crescând mărişor.

Şi, nici nu adie multe cărări şi văi câ şi auzi de un glas foşnitor şi senin salutându-l:

- Nene Vântule! Nene Vântule! Ce bine-mi pare că te văd, că o să îmi mângâi iarăşi rămuricile şi ai să-mi gâdili trunchiuleţul cu trena matale!

Vântul se înmuie pe loc de drag. Îi venea să îl strângă în braţe până să se sature de dor de el, dar tare îi mai era teamă să nu care cumva să îi rănească vreu ac sau vreo rămurică mică şi crudă. Îi zâmbi şi-i ciufuli vârfuleţul încă mic şi fraged, împodobindu-l cu puţină zăpadă.

Părea atât de haios cu straiele lui albe, încât Vântul chicoti ascuns pe sub mantie, apoi îi spuse:

- Aşa dragul meu! Parcă îţi şade mai bine împodobit cu zăpadă şi aşa ştii şi tu că a venit Iarna. Când se plimbă Luna pe deasupra ta, sclipeşti întocmai ca un brad de Crăciun! Tocmai asta nu trebuia să îi amintească Vântul bietului Brăduleţ, pentru că acesta, de când a făcut ochi şi era o biată rămurică vroia să fie Brad de Crăciun. Vântul pocni înciudat din degete, iar Brăduleţul oftă prelung în foşnete amărâte.

-Dar ce ţi s-a întâmplat dragul meu de ţi-ai strâns aşa abătut rămurelele? se prefăcu Vântul că nu cunoaşte de ce acesta este atât de necăjit – dar cum să nu ştie el ceva despre ce îşi dorea Brăduleţul cu atâta ardoare?

-Mi-aş dori tare mult să pot fi şi eu un Brăduleţ de Crăciun..., să fiu împodobit în mii de culori, să strălucesc şi să pâlpâi şi să am agăţate de rămurele mingiuţe colorate şi fâşii sclipitoare, iar copii să danseze şi să cânte în jurul meu, să mă gâdile cu mânuţele lor micuţe printre ramuri...spuse Braduleţul tremurând de emoţie şi visare.
Vântul trosni supărat şi îi spulberă toată zăpada de pe rămurele, scuturându-l părinteşte de ciuful mic din vârf.

-Se vede că ai stat cam aproape de Sat şi ai văzut multe lucruri pe care nu le cunoşti şi nu le poţi înţelege! Oameni par buni şi frumoşi de la depărtare, dar de aproape pot fi nişte fiinţe îngrozitor de rele! Mint, trădează, ucid... Oamenii dragul meu, nu sunt aşa cum îi vezi tu de aici...ei ard copăcei, iar asta îi bucură! Fac foc cu prieteni şi neamuri de ale tale, sunt distrugători şi răi..., iar copii fac pocnitori şi sperie oamenii bătrâni care cad şi se lovesc spre distracţia lor, iar acestea sunt doar câteva din răutăţile oamenilor.

Brăduleţul îl asculta curios şi ofticat. Nu vroia să creadă că oamenii erau doar aşa. Şi în pădure erau mule fiinţe şi rele şi bune – nu toţi pot fi doar răi sau doar buni... Cei care stăteau sub rămurelele lui erau mereu zâmbitori şi se sărutau, îşi vorbeau cuvinte frumoase, şi alergau în jurul lui...uneori gâdilindu-l cu mânuţele lor, iar copii îşi făceau căsuţe printre ramurile sale şi se ascundeau asemeni unor păsărele gălăgioase! Nu, precis oamenii nu erau aşa, gândi Brăduleţul, dar nu spuse asta cu voce tare ca să nu îl supere pe nenea Vânt, pentru că tare îl mai iubea şi îi mai era drag!

- Nu te supăra nene Vântule, zise Brăduleţul tânguindu-şi rămuricile şi mişcându-şi acele amorţite de tristeţe, dar mereu mi-ai spus să fiu sincer cu matale şi să îţi spun ceea ce simt, nu? Eu asta visez...în fiecare noapte! Visez Crăciunul, nene Vântule şi fiecare ac îmi tresare de emoţie când mă gândesc la noaptea aceea frumoasă. Aud colinzile şi simt mirosul de cozonaci, de mâncare, văd miile de luminiţe colorate din vale şi mă gândesc la Moş Crăciun cu renii săi fermecaţi. Tare mi-aş mai dori şi eu să îl mai cunosc pe Moşul nene..., tare mi-aş mai dori!

Vântul oftă obosit şi mut în faţa acelei sincerităţi şi a entuziasmului din sufletul copăcelului. Pe moment tăcu. Încerca să caute cuvinte şi în concentrarea lui amorţită se împiedică într-o scorbură bătrână şi trosni trezind-o pe Mama Bufniţă care începu să îşi învârtă capul asemeni unui girofar defect repetând mereu:

-Bu-huu! Unde sunt? Bu-huu! Cine sunteţi? Bu-huu! Unde sunt?...întreba ea speriată şi buimăcită spre hazul Brăduleţului şi chiar şi a Vântului căruia i se cam scutura mantia de adieri de la atâta râs înfundat.

-Mamă Bufniţă eşti acasă la matale, nu te speria! Eşti pe craca bătrână şi ticsită cu muşchi cald, îi aminti Brăduleţul printre zâmbete foşnitoare.

-Bu-huu-daaa! Mulţumesc micuţule drag, fie-ţi acele tale fericite, îl alintă ea! Iarăşi cred că am avut coşmare şi m-am trezit...bu-huuu...speriată, sughiţă ea buhăit. Bu-huu! Bu-huu!
-Bine te-am gasit Mamă Bufniţă, o salută Vântul înfoindu-i penele şi gâdilindu-i pielea bătrână şi obosită.

-Bu-huu...bună să îţi fie adierea şi venirea prietene drag, îl salută ea bucuroasă la gândul revederii şi pentru că mai putea să îl recunoască în ciuda anilor ei bufniceşti mulţi – poate prea mulţi. Dar ce adiere fericită te aduce iarăşi prin părţile noastre ori dragul de Brăduleţul tău nu te poate ţine departe mai mult de căteva zile vântoase? întrebă Bufniţa zâmbind şi scuturându-şi înfrigurată aripile ei mari şi frumoase încă.

-Păi, da, şuieră Vântul. Brăduleţul pe care îl cunosc de când era de-o şchioapă m-a adus aici, dar pe tine se pare că am să te muştruluiesc un piculeţ dragă prietenă! Se pare că nu l-ai învăţat să stea departe de creaturile alea gălăgioase şi plângăcioase, zise el adiind tare, dar bineînţeles fără să vrea să o rănească pe Bufniţă în vreun fel, dar biata de ea, bătrână fiind cât pe ce să cadă de pe craca ei ticsită cu muşchi cald...

-Bu-huu! Bu-huu...păcatele mele Vântule!!! Acum mă faci să îmi frâng oasele bătrâne, se tângui Bufniţa oarecum revoltată înfoindu-se către Vânt. Parcă nu l-ai cunoaşte pe Brăduleţ...! Lui când îi intră ceva în căpşorul ăla încă fraged, nimeni nu mai poate să îl facă să creadă altceva şi..., cum aş putea eu să îl ţin departe de oameni, când el cât e ziua şi noaptea de lungă tot înspre sat se înalţă să-i vadă?! Le ascultă poveştile când aceştia poposesc sub rămurelele lui, iar el se leagănă fericit mângâindu-le capetele. Ce să-i fac Vântule că tare îi mai iubeşte pe oameni şi vrea mereu să fie Brăduleţ de Crăciun!

Vântul ştiind cât de răi sunt oamenii şi simţindu-se atât de neputincios în faţa dorinţei atât de mari a Brăduleţului se umflă în adierile lui, se învârti mânios, trosni crengile uscate, scutură copacii adomriţi şi se năpusti furios către Sat. Câinii începură să urle prelung, nişte obloane se legănau lovindu-se din când în când cu putere de pereţii caselor, iar fumul nici nu scotea bine capul pe horn că Vântul îl şi împăştia supărat în toate părţile.

Brăduleţul începu să plângă, iar Bufniţa oftând îl mângâie încet şi drăgăstos pe creştetul verde şi gingaş, sărutându-l ca o mamă iubitoare (ce dealtfel îi şi era în felul ei). Cu vorbă blândă şi caldă, Bufniţa îl îmbărbătă:

-Lasă dragul meu, că Vântul mai mereu este supărăcios şi întors cu susul în jos. Aşa e el de când era mic cât o răsuflare de copil, dar nu va răni pe nimeni şi nici rău nu va face pe unde se află, pentru că este bun şi nu ştie să facă rău precum Crivăţul cel Furios. Am să zbor şi eu pânâ la el, dacă asta te linişteşte şi am să-i vorbesc să-şi domolească adierile...deşi, la vreme de iarnă suntem, zise ea zâmbind.

Parcă mai venindu-i inima la loc, Brăduleţul îşi trase năsucul mic şi lemnos printre sughiţuri foşnitoare şi alintându-se lângă aripile albastrei Bufniţe adormi niţel în supărarea lui copilărească. Bufniţa îi cântă ceva încet, îl acoperi puţin cu zăpadă şi desfăcându-şi larg aripile se îndreptă bătrâneşte către Vânt bolborosind amărâtă.

- Da ce ai şi tu de bombăni într-una? auzi ea Vântul în urechea stângă. Te pomeneşti că te-a luat şi pe tine dragostea de oameni şi te-ai înmuiat la lacrimile Brăduleţului?

- Uuufff-bu-hu-huuuaaa Vântule, strigă ea oarecum supărată pe el. Vântul se opri o clipă de tot. Niciodată Bufniţa nu fusese atât de supărată.

Defapt niciodată nu fusese supărată! Se domoli, iar Bufniţa îi spuse domolită şi ea:

- De când ne cunoaştem noi prieten drag? Aproape de o veşnicie! Penele mele demult ar trebui să fie apuse, dar...ştim cu toţii de ce eu sunt înzestrată cu atât de mulţi ani bufniceşti. Ne cunoaştem de mici şi tot de atunci am învăţat zborurile împreună. Şi oamenii şi viaţa. Fii înţelept rogu-te şi lasă copilu să zboare cu visele lui şi nu îl îngrădi în temerile tale. Lasă-l să îşi urmeze sufletul şi destinul aşa cum l-ai educat tu – să fie un copac stăpân p el, responsabil, care să ştie să aleagă pentru crengile sale! Nu înceta să crezi în el...ajută-l să înveţe şi mai multe..., iar acuma, hai înapoi că l-am lăsat singur şi trist.

- Ai dreptate Mamă Bufniţă..., ai dreptate! Tu eşti înţeleaptă, iar eu sunt mai...

- Mai Vânt...râse cu poftă Bufniţa înveselindu-l. Hai...lasă! Dacă el vrea să fie Brad de Crăciun...aşa să fie! Doar nu vom vrea să devină şi el un brad morocănos precum Bradul de pe Vale, care şi acum visează să îşi ia rădăcinile la plimbare şi să vină în sat să fie Brad de Crăciun?!

Vântul tăcu şi se opri din adiat, iar fulgii se transformară în boabe de apă sub pleoapele lui bătrâne de timp. Luna pâlpâi şi ea plină de emoţie, iar Domnul Întuneric îşi trase peste gură o bucăţică de mantie – ca să nu îl audă nimeni cum plânge ca un copil. Liniştea era parcă rece şi apăsătoare gata-gata să-l frângă.

Se mişca încet şi se gândea, se tânguia şi ofta când auzi nişte voci piţigăiate şi cristaline rugându-l plângăcioase:

-Legănă-ne nene Vântule, îl rugară câţiva fulguşori, iar el amintindu-şi de ceea ce trebuia el să facă oftă adânc din inima eternităţii sale şi începu să adie încet şi liniştit...precum adie vântul iarna pe la ferestrele noastre când noi stăm cu ochii lipiţi de geam şi aşteptăm să-l vedem pe Moş Crăciun.

Fulgii începură să râdă fericiţi şi chicotind pe la o fereastră, peste o căciulă de copil sau un vârf de copac adormit...începură să danseze din nou în aer atât de alb..., atât de alb! Vântul zâmbi şi pe când dădu să îşi întoarcă trena lui de adieri, de trosnete, de pocnete şi alte cele către Pădurea de la Marginea Satului, unde Brăduleţul lui drag se tânguia foşnind trist, un alt glas piţigăiat, plângăcios şi senin îl opri din drum.

Privind în jos, Vântul se dădu mai aproape de fereastra unde o fetiţă ce stătea cocoţată pe un scăunel, cu nasul lipit de fereastră şi cu ochii plini de boabe de rouă se ruga:

-Doamne...te rog Doamne spune-i lui Moş Craciun să îmi aducă şi mie un brăduleţ frumos pe care să îl împodobesc, să îl iubesc şi în jurul căruia să dansez şi să cânt fericită! Ar fi cel mai minunat şi iubit brăduleţ de Crăciun! Nu aş lăsa pe nimeni să îi facă vreun rău sau să îl arunce în foc...! Eu l-aş lăsa aici afară...în faţa ferestrei mele să îl pot privi mereu! Şi l-aş face rege în fiecare an de Crăciun! Ar fi Bradul Brazilor şi ar străluci în fiecare Noapte de Iarnă asemeni unei minuni! În fiecare glob mi-aş pune câte un gând frumos, câte un vis. În fiecare lumănărică mi-aş aşeza câte o speranţă, în fiecare steluţă mi-aş şopti câte o poveste, în betea mi-aş aşeza toate lacrimile şi zâmbetele mele, în luminiţe mi-ar sta rugăciunile, iar îngeraşilor le-aş da toată iubirea ca să nu mă uite niciodată cât de mult l-am aşteptat!

Fără să vrea, Vântul lăcrimă şi întrebă:

- Dar tu...copilă dragă...l-ai uita?

Fetiţa tresări şi cu uimire se apropie şi mai mult de fereastră. Îşi lipi mânuţele de geam şi privi, dar nu putu să vadă nimic. Fereastra era aburită. Se ridică puţin pe vârfuri şi o şterse cu podul palmei. Mai privi o dată. Ca şi lovit de un gând, Vântul se scutură şi se dădu îndărăt, în timp ce din casă fetiţa îi zâmbea larg făcându-i cu mâna.

Bufniţa încremeni, iar Vântul se ciupea de fiecare adiere, trosnet...nevenindu-i să creadă.

- Pe penele mele...ce minune e şi asta Vântule?

- Dacă aş ştii! E o minune...şi atât!

În timp ce ei încercau să îşi dea seama ce se întâmplă, fetiţa ieşi afară în papucii groşi ai bunicii şi înfăşurată într-un şal mare şi alb.

- Bună seara Nene Vântule...! Bună seara Bufniţă Albastră...

Cei doi se uitară unul către altul şi nu răspunseră pe moment nimic. Fetiţa continuă zâmbind veselă:

- Am ieşit să îţi spun Nene Vântule că nu l-aş uita! Nu l-aş uita niciodată! Aşa cum nu am să uit glasul bunicului, mâinile bunicii şi dragostea lor. Nu am să-l uit cum nu am să uit poveştile şi cum nu am să-mi uit motanul şi căţelul, ...nucul unde am casă de vară şi soba caldă unde bunica ascunde cozonacii să-i ţină calzi şi proaspeţi. Ştiţi? Aici cândva va fi un Han, iar voi veţi fi oaspeţi de seamă...

- Iar tu micuţo? o întrebă Vântul ciufulindu-i părul castaniu şi moale. Tu ce vei fi?

Ochii ei mari sclipiră o clipă, apoi îi răspunse:

- Eu am să fiu povestitoare...

- Hangiţă ai vrut să spui...

- Nuuu! Povestitoare! Hanul meu nu va avea hangiţă...

- Povestitoare fie...spuse Vântul îndepărtându-se încet în timp ce în urma lui zăpada se ridica în mormane mici spulberându-se către cer într-o casacadă magică de ace strălucitoare şi gheaţă. Fetiţa începu să râdă şi să alerge cu mâinile întinse sub ploaia de zăpadă.

- Copilă visătore şi fără de astâmpăr...ce ar fi să vii în casă acuşica, pentru că e frig, iar tu eşti aproape dezbrăcată!

- O clipă bunico şi vin!

- Gata...a trecut clipa! Haide!

Fetiţa făcu din mână fulgilor şi se duse să se ascundă în şorţul bunicii – un şorţ verde cu flori roşii care veşnic avea mireasmă de prăjituri şi de copilărie – copilăria ei! Într-un pat bătrân şi obosit şedea un bărbat cărunt şi slab pufăind din ţigară. Fetiţa lăsă şorţul bunicii o clipă şi se aruncă în braţele bătrânului. El râse şi ridicând-o zise:

- Atâta mare fetiţa! Atâta mare! Nu era mare. Era un ghem de om cu ochi şi zâmbet mare, cu vise multe ca orice alt copil şi care credea că în poveşti poţi intra ca într-o casă oarecare. În timp ce bunicul o legăna uşor, iar bunica îi cânta...adormi.
Lemnele uscate trosneau asemeni unor oase obosite, jarul sfârâia supărat, iar focul îşi arunca pe pereţi luminile jucăuşe încălzind încăperea.

Bufniţa zâmbi pe sub pene...Ştia ea că Noaptea asta e altfel. O simţise în suflet de dimineaţă, iar despre Vânt...ştia demult că nu ura oamenii, ba îi iubea nespus – doar că nu vroia să se ştie. Totuşi, cu fetiţa asta, ...amândoi au avut o mare surpriză! În timp ce ea gândea şi ghiduşea pe sub cioc, Vântul îi zburli penele şi îi spuse:

-Să nu crezi că nu te-am văzut când zâmbeai pe sub penele tale albastre, Bufniţă şireată, dar...dragă mie! Ea zâmbi. El continuă:

- Hai să ne întoarcem la Brăduleţ că o să trezească toată pădurea cu foşnelile lui plângăcioase şi trebuie să se gătească la timp de drum. El are de mers, iar noi avem de dus un prieten la o fetiţă!

- Bu-huu! Bu-huu...daaaa, îi răspunse fâlfâind fericită din aripi Bufniţa. Să ne grăbim, să ne grăbim! Vântul ajunse la Brăduleţ înaintea ei.

Acesta stătea tăcut în rădăcinile sale şi se tot bălăngănea amărât în dreapta şi-n stânga colindând încet. Vântul îi spulberă din nou zăpadă pe vârfuleţul ţuguiat făcându-i o căciuliţă:

- Hai...gata, nu te mai tângui atâta! Unui Brăduleţ de Crăciun nu îi şade bine să fie trist şi mofturos, ci vesel şi fericit! Tu trebuie sa fii mereu bucuros, să împrăştii în jur mireasmă de cetină care să îi facă pe oameni să îşi amintească poveşti frumoase, amintiri aproape de sufletele lor şi să aduni în jur doar cântece şi frumuseţe! Acele tale Brăduleţule trebuie să sclipească mereu de emoţie, îi spuse Vântul domol şi cald punându-i un fulărel si pregătindu-l de drum, în timp ce Brăduleţului nu îi mai stăteau crenguţele într-un loc de emoţie şi bucurie.

- Pot să fiu Brăduleţ de Crăciun? Pot? Pot? întreba el curios şi nedumerit în timp ce în gând se tot întreba ce s-o fi întâmplat acolo în sat de nenea Vânt devenise atât de blând şi visător. Dar la urma urmei ce l interesa pe el? Important era că putea să fie Brăduleţ de Crăciun, iar asta îl făcea să ţopăie din ce în ce mai tare de îl durea deja şi nerăbdarea. Poţi să fi dragul meu...poţi, dar asta dacă ai să mai stai câteva clipe să te aranjez şi să apară şi Bufniţa că tare am lăsat-o în urmă...se pare...! La urma urmei...voi brazii sunteţi de două feluri: brazi ieşiţi din conuri pentru a se înalţa pe cele mai nebumblate şi abrubte piscuri, bucurând inimile oamenilor şi ale pădurilor cu prezenţa lor frumoasă şi..., brazi ieşiţi din altfel de conuri al căror destin este acela de a fi Brazi de Crăciun, brazi care în fiecare an sunt îmbrăcaţi în haine de sărbătore pe care Moşul vi le aşează pe ramuri. Voi, trebuie să străluciţi atât de puternic încât orice drumeţ rătăcit să vă vadă de departe şi să găsească în el puterea de a merge mai departe către un loc cald şi liniştit unde să îl primească pe Fiul Domnului în suflet, deoarece, în ziua Sfântă de Crăciun oamenii sărbătoresc defapt Naşterea Domnului.

Micuţul Brăduleţ se gudură fericit în braţele Vântului şi-i spuse:

-Mulţumesc nene Vântule...mulţumesc! Ai să fii tare mândru de mine! Ai să vezi că voi fi cel mai frumos Brăduleţ de Crăciun, iar lumina mea va fi cea mai strălucitoare. În jurul meu se vor aduna mereu mulţi oameni. Ei vor fi fericiţi şi veseli, iar drumeţii pribegi vor putea să îmi vadă strălucirea de departe şi mă vor putea găsi.

-Da, nu ma îndoiesc că aşa va fi, încuviinţă Vântul sărutându-l cu căldură şi dragoste pe vârfuleţul lui care se răsuci de fericire. Nu trebuie să văd...ştiu că vei fi un Brad frumos, iar asta pentru că sufletele frumoase şi iubitoare întotdeauna ştiu să aducă lumină şi căldură acolo unde este nevoie de ele! Acum,...că a venit şi Bufniţa, haideţi să ne pornim la drum ca să ajungem la timp!

Era noaptea Ajunului, iar Brăduleţul stătea în faţa casei aşteptându-l pe Moş Crăciun. Inima lui verde şi frumoasă tremura de emoţie, iar dragostea faţă de oameni şi faţă de Crăciun se pare că i-a învins până la urmă pe toţi şi toate neliniştile tatălui său adoptiv...Vântul.

Nu aşteptă mult când auzi ca şi o şoaptă la început, apoi tot mai tare un clinchet deosebit, parcă rupt din poveste, un nechezat sprinten şi o voce groasă, dar caldă care ura mereu:

- Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor! Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor!

Brăduleţul începu să se foiască şi mai mult. Era Moşul! Cât de mult îşi mai dorise el să-l vadă pe Moş..., cât de mult. Şi pentru că a ştiut să fie cuminte, să aştepte şi să vorbească mereu frumos şi politicos...Moşul a venit în sfârşit şi la el!

-Bine te-am găsit Brăduleţ frumos şi tânăr! Pentru că ai ştiut să fi mereu un brăduleţ cuminte şi răbdător, care nu şi-a pierdut nici o clipă speranţa şi seninătatea, uite că am venit să te fac frumos – cel mai frumos Brad de Crăciun care a fost şi va fi vreodată! Vei fi Bradul de Crăciun din sufletele tuturor copiilor! Acesta este cadoul meu pentru tine...zise Moşul zâmbind blând şi mângâindu-i rămuricile. Şi..., mă iartă pentru că am întârziat atâta amar de vreme!

- Nu e nimica Moşule, nu e nimica! îi răspunse smiorcăit de fericire Brăduleţul. E bine că ai venit şi acum! Eu oricum te-aş fi aşteptat toată viaţa mea de brad! Îţi mulţumesc însă că nu m-ai lăsat să te aştept chiar atât de mult, se bucură Brăduleţul.

- Ha-ha-haaaa! râse cu poftă Moşul, în timp ce spiriduşii găteau bradul cu podoabe frumos colorate, aşa cum acesta nici că a mai văzut până atunci.

Când au terminat, spiriduşii au început să cânte şi să zburde în jurul lui fericiţi. Moşul îi chemă la el, iar apoi, cu zâmbetul lui senin salută Bradul, Vântul, Bufniţa şi plecă aşa cum a venit. La început se auzi tare:

- Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor! Ho-ho-hooo, Crăciun fericit tuturor! , iar mai apoi tot mai încet, mai încet, precum o şoaptă micuţă ascunsă după o inimă ce stă să nu mai bată de emoţie!

Din cauza gălăgiei poate, sau a nesomnului, sau a emoţiilor ce în această noapte nu te lasă să dormi liniştit şi te gâdilă la suflet cu bucurie, fetiţa care putea vorbi cu poveştile se trezi şi aprinse lumina în casă. Cu teamă parcă se apropie de fereastră, îşi trase scăunelul ei mic şi verde, se cocoţă pe el şi privi.

Afară..., în mijlocul fulgilor şi a ninsorii aşternute asemeni unui covor de sclipiri, se legăna un Brăduleţ de Crăciun. Ţopăia şi cânta din toate crenguţele sale vrăjite, iar ea începu să plângă de fericire.

- Bunico! Bunicule! Haideţi să vedeţi cât de minunat este ceea ce văd eu! Bunicii veniră. Bunicii niciodată nu sunt prea obosiţi să se bucure, să vină, să asculte – ei sunt mereu pregătiţi să fie copii. Au straiele de zâmbete, de copilărie, de entuziasm mereu pregătite şi pe măsură, iar asta, ca să nu îşi necăjească niciodată nepoţii!

Aşa erau şi bunicii mei – pentru că eu eram aceea fetiţă, iar bătrânii aceia a căror faţă strălucea de bucuria mea erau bunicii mei! I-am privit! Ştiam că oricât timp va trece aşa am să îi văd şi am să îi revăd mereu! Alături de poveşti, de Brăduleţ ei erau Seara mea Magică de Crăciun! Poate...ei erau defapt toată magia...

- Uite, iubita! Uite cât de frumos străluceşte Bradul tău de Crăciun! Ţi-am spus noi că Moşul nu are cum să te uite! Prinţesele elfe primesc întotdeauna cele mai minunate cadouri!

- Aşa este...De asta eu o să vă am mereu aproape pe voi, poveştile şi Brăduleţul meu drag... Brăduleţul ne zâmbi şi ne făcu din crenguţe. Bunica plângea ca de obicei, iar bunicul zâmbea întinzându-i batista. Era...minunat! Brăduleţul era împodobit cu globuri pline de sclipire, cu bomboane şi betele, cu îngeraşi şi lumânârele, iar în vârf îi strălucea o stea mare argintie. Era Steaua Crăciunului, cea care ne vesteşte mereu această Sfântă şi Magică Zi din An, când familiile ar trebui să se adune împreună, să se bucure unii de alţii, să colinde şi să îşi împartă daruri şi iubirea din suflet.

- Bunică, bunicule...ce este defapt Crăciunul?

- Tu ce simţi că este iubit copil?

- O poveste?!

- Hahaha, da este şi o poveste. Of, tu cu poveştile tale...Totul este o poveste pentru tine nu e aşa? - Da! Ce poate fi mai frumos decât o poveste?

- Hmmm, nimic! Cu adevărat nimic! Poveştile au de toate! În special iubire..., mi-au răspuns bunicii deodată. Deci..., Crăciunul la urma urmei este o poveste...

- Da...o Poveste de Iarnă şi multă multă iubire... Brăduleţul, Vântul şi Bufniţa mă ascultară şi atunci ca şi acum cu sufletul la gură şi cu ochii cam înceţoşaţi, în timp ce bunica fredona o colindă, iar bunicul mă ridică sus, sus să îi agăţ şi eu o betea Brăduleţului, care prea era frumos să aibă vreuna căzută. Şi aşa, alături de oamenii pe care i-am iubit şi îi iubesc cel mai mult pe lume, Brăduleţul îmi este şi el acolo, mereu la loc primenit cu dragoste şi amintiri pe gene umede.

Nu l-am uitat niciodată – aşa cum i-am promis Vântului. Îl duc mereu cu mine în suflet şi în gând peste tot, iar azi, vi l-am arătat şi vouă cât este de frumos un Brad de Crăciun atunci când ţi-l doreşti din toată inima! Eu mi l-am dorit şi l-am iubit şi nu am încetat de atunci niciodată să-l iubesc! Am păstrat cu mine în fiecare zi din an ceva din minunea acelei nopţi şi am încercat să fiu mai bună, mai generoasă, mai cuminte...răsplătindu-mi astfel bunicii pentru toată existenţa lor magică din viaţa mea, părinţii, prietenii şi oamenii care atunci nu mi-au fost, dar acum îmi sunt alături – unul privindu-mă cu dragoste de pe scaunul alăturat, iar cealaltă...o prinţesă cu adevărat elfă...dormind în pătuţul ei roz şi visând alte şi alte poveşti din nopţi magice!

Aceasta este Povestea Brăduleţului de Crăciun, a Vântului, a Pădurii de la marginea Satului, a Mamei Bufniţe, a doi bunici şi oarecum a unei părţi din copilăria mea, care în fiecare an de Ajun revine la fel de ştirbă şi frumoasă ca şi atunci!

Suuunt.... Nu sunt! Suuuunt... Nusunt! - 1,2,3...cine nu-i gata îl iau cu lopata!

2009-06-25T11:56:00.000-07:00

O floare de narcisă...

2009-06-24T16:00:00.000-07:00

Vă mai amintiţi?

2009-06-18T02:50:00.000-07:00

S-a intamplat ca intodeauna
S-a intamplat cu adevarat
S-a dus raul si furtuna
Cerul e din nou curat
Oac!

Maria Mirabela doi crini cu ochi de povesti
Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine-i sa traiesti
Maria Mirabela Maria Mirabela
Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine-i sa traiesti

Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine, ce bine, ce bine-i
Sa traiesti

Ce bine e, ce bine
Ce bine e, ce bine
Ce bine e, ce bine
Ce bine e, ce bine
Ce bine e, ce bine

Se-ntalnesc pe vai izvoare
Izvoare se-ntalnesc an de an
Si dor cu dor
Iar in codrul plin de floare, de floare
Isi raspund privighetori
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Isi raspund privighetori

Sus pe muntele cel verde, cel verde
Colo sus odihnesc albastre zari

Steaua care sus se vede, se vede steaua sus
Leganata e de mare
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Leganata e de mare
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip
Cipi cipi cip cirip

Pentru noi rasare soare
Pentru soare noi traim
Peste munti si peste mare
Zboara cate-un cristalin

Dar gata, he
Toate-n lume au un nume
Toate la un loc se tine
Nimeni, nimenea pe lume
Nu e singur si strain
Nu, nu, nu, nu nu

Maria Mirabela copii cu ochi de povesti
Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine-i sa traiesti
Maria Mirabela Maria Mirabela
Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine-i sa traiesti

Sub cerul ca umbrela alaturi de prieteni
Ce bine, ce bine, ce bine-i
Sa traiesti

(Mihai Constantinescu - Maria-mirabela )

Mama-mi spune mereu că am ochii cei mai frumoşi din lume...

2009-05-16T15:51:00.001-07:00

Nu-l găseaţi pe Oachi mai jos? Ei bine...e fioros :D ?

2009-05-16T15:47:00.000-07:00

Vă mai amintiţi de Maria Mirabela şi de Oachi?

2009-05-16T15:06:00.001-07:00

În ochii tăi

2009-05-08T03:03:00.001-07:00

în ochii tăi
ai mei au invatat
sa rada cu mirare

în ochii tăi
ai mei se pierd,
dar se-ntorc minune

în ochii tăi
privirea mea e floare
deschisă către cer
lumină şi culoare

în ochii mei
ai tăi
vor învăţa să creadă
că-n viaţă mai nimic
nu poate-nvinge-o mamă
în suflet de copil!

dacă...

2009-05-02T07:51:00.001-07:00

primilor tăi paşi...mărunţi, apăsaţi şi fericiţi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Sandrina-Ramona Ilie [Lady Allia]

dacă aş ţine pe pleoape
o lacrimă rănită fără să o redau timpului
prin colţ de gene - de unde se mijeşte
ziua
aş fi lacătul norilor şi-al urletelor
sechestrate în mine

dacă aş închide între pleoape
un pui de pasăre încă ud de primul ţipăt
fără să-l învăţ cum să atingă zborul
între pământ şi cer
folosindu-se de aripi şi picioare
aş fi gratii - toate gratiile egoiste si reci
pline de teamă
înlanţuită

dacă aş păşii toţi paşii tăi ţie
prin mine
te-aş învăţa un mers inegal
ai rămâne mereu în urmă cu un zâmbet

lumină,
dar:

"ştiu că poţi!
unu,
doi,
trei,
mare, mare iubita mamei!"

aşa sunt mai toţi paşii în viaţă
draga mea,
iar eu ştiu că poţi
chiar dacă în gând am să ţi-i număr
sărutându-i pe toţi!

.........

30,august,2008

Primiti cu colinda?

2009-05-02T07:50:00.001-07:00

azi la vreme de colinde
flori albe de măr gutâi
pe la fereşti aburinde
flori albe de măr frumos

cu-o trăistuţă am venit
flori albe de măr gutâi
s-aveţi Crăciun Fericit
flori albe de măr frumos

în ea am pus gînduri bune
flori albe de măr gutâi
un dar mândru de la mine
flori albe de măr frumos

în ea am pus zâmbet drag
flori albe de măr gutâi
ca să-l aninaţi la prag
flori albe de măr frumos

am pus şi multă iubire
flori albe de măr gutâi
gătită-n copilărie
flori albe de măr frumos

ia treziţi voi prieteni dragi
flori albe de măr gutâi
că de când colind răcii'
flori albe de măr frumos

aprindeţi focul în sobe
flori albe de măr gutâi
să-mpărţim vreo două vorbe
flori albe de măr frumos

două vorbe ş-încă două
flori albe de măr gutâi
până în anul cu "nouă"
flori albe de măr frumos

după ce schimbăm hăinuţa
flori albe de măr gutâi
vă aştept cu sorcoviţa
flori albe de măr frumos

lângă cei din dreapta mea
flori albe de măr gutâi
sunteţi familia mea
flori albe de măr duios

...........

Daţi şi mie un colăcel?
Crăciun Fericit tuturor!

La Multi Ani Puiuta Mamei!

2009-05-02T07:48:00.001-07:00

18 septembrie 2007 - o zi...o poveste...o minune - Augusta-Maria s-a nascut !
De ziua ta...din locul unde toate cuvintele-mi tac, iar iubirea le umple in tot locul!
Sa ne traiesti, sa ne cresti mare, sa fi sanatoasa si fericita...iubita noastra!

miez de floare

2009-05-02T07:47:00.001-07:00

minune!
minunea mea!
miez de floare cu roua de lacrimi pe petale.
mi-ai crescut in carne fara sa ma dori. nu m-ai rupt. nu m-ai ranit.
mi-ai umplut trupul cu dragoste si nemurire, cu imposibil.
mi-ai transformat slabiciunile in putere si m-ai facut invincibila.
l-ai facut pe Dumnezeu sa coboare pana la mine sa-i pot multumi.
m-ai daruit vietii, iar viata mie.
te-ai inclestat in trupul meu cu trupul tau si ai crescut iasomie frumoasa umpland golul din suflet cu suflet.
atat de mica ai fost...atat de mica! pareai o inchipuire de cativa centimetri. uimire cu viata!
daca as fi putut te-as fi asezat in causul palmii mele sa-mi cresti sub ochi, din ochi
- un iris inalt si plin de viata - ,
dar ai crescut si asa,
iar cand a fost sa fie pierdute ne-am fost, dar...
VIATA TE-A VRUT! - te-a asteptata cuminte cu matanii pe buze...
TU AI VRUT VIATA! - si ai tipat-o cu atat de binecuvantata putere prima oara...
NOI TE-AM VRUT PE TINE! - si ne-am iubit frumos, curat pana la cer...
NOI AM IUBIT VIATA TA! - si ne-am facut panza de durere, de iubire si ruga pe maini de Dumnezeu...
EU ... TE-AS FI RUPT DIN MINE SA-TI FIE VIATA...VIATA!!! - cat te iubesc copila? mi-s mute cuvintele, sterpe, mici...din atat de multa dragoste pentru tine!

MINUNE!
MINUNEA MEA!

contemplare

2009-05-02T07:45:00.000-07:00

timpul...se oprise. secundele stateau cuminti uitand sa respire. timpul...se oprise. in mijlocul lui dansau pe varfuri doua inimi: copila si mama!
timpul...s-a oprit!

ce mirare ca esti...ce mirare ca sunt :)

2009-05-02T07:44:00.001-07:00

copila mea boreala

2009-05-01T16:15:00.000-07:00

egoist vreau sa-mi fi doar mie...

acum

toate zambetele,
toate privirile,
toate rasetele,
toate ganguriturile,
toate lacrimile - apa vie numai mie egoist le vreau!

mai tarziu,

am sa te daruiesc

vietii,
oamenilor cruzi, dar fragili
primei litere,
primei imbujorari,
primului sarut,
primei iubiri,
primei lacrimi lebada

acum,
atunci,
mereu

radacinile iti vor fi in carnea mea adanc
de la primul scancet
sa pot sa le vindec la vreme grea
sa-ti ramana sanatoase
de floare de colt

in toate timpurile inventate si neinventate
am sa invat sa te privesc
pana si din ochi de Dumnezeu,

iar
eu am sa-ti raman egoist doar tiecopila mea boreala!

Prima poveste a vietii mele...

2009-04-30T16:06:00.000-07:00

Bine te-am găsit Lume! M-am născut şi eu…un pui de om!

De când m-am zămislit am fost o minune! Minunea Mamei şi a Tatei!
Când m-am născut - m-am născut printr-o minune!
Minunea Vieţii pe care am vrut cu toată fiinţa mea să o trăiesc!
Acum, iar sunt o minune…
La început am crezut că sunt doar o steluţă pe Cerul ei şi m-am căutat: străluceam în fiecare stea a ei!
Mi-am dat seama că trebuie să mai caut şi m-am căutat mai departe printre Galaxiile ei: Galaxiile gângureau odată cu mine!
Am încercat Universul din Viaţa şi Sufletul ei, iar când l-am strigat am revenit ecou şi am ştiut: EU, Augusta-Maria sunt şi voi fi mereu Universul Mamei!

acum…am obosit. dorm şi visez îngeraşi.

ea… a fost primul meu înger! cu ea vorbeam încă dinainte să mă nasc. îmi cânta şi îmi spunea poveşti cu zâne. în toate poveştile ei, în toate vorbele ei şi în toate tăcerile ei…EU eram cea mai frumoasă! pe ea mi-am dorit cel mai mult să o cunosc!

ea e MAMA MEA… !!!

şi ea are mereu, mereu grijă de mine. şi acum îmi vorbeşte, îmi cântă şi îmi spune poveşti :). mă temeam că dacă o să mă nasc nu va mai vorbi cu mine, dar acum este mult mai bine… - o pot privi, iar ea mă priveşte înapoi cu ochii plini de stele… - oare de ce îi lucesc uneori apele în ei?

eu o răsplătesc mereu cu zâmbete şi scâncete…

ea mă răsplăteşte cu grija şi dragostea ei…

mereu ştie ce îmi doresc. acum parcă aş vrea liberă…

ieee!!! sunt liberă! astea ce sunt? mâini? hihiii! ia uite ce picioare am!!!

mamăăăă…mă întind!!! ce bine eeee!!!

dar ce obositor…mă ia somnul iarăşi…

însă mai stau puţin…sau...încerc să mai stau

şi...uite!!! cred că zâmbesc! MAMA...ăsta e zâmbet?

dar…gata…mă ia somnul…

mama…ştie şi mă ia în braţe să mă alinte…

...să îmi vorbească...

...să mă sărute de somn uşor...

...să îmi spună prima mea poveste şi să mă pregătească de somn...

... eu o ascult cuminte şi visătoare...

... am adormit din nou, iar EA e încă acolo... acum ŞTIU şi nu mai îmi este teamă!
MAMA va fi lângă mine şi când mă voi trezi data viitoare!

şşîîîî..., acum, vreau să visez lumea aceea frumoasă
despre care îmi povestea ea atât de duios...

Augusta

2008-12-23T21:54:00.000-08:00

LA CÂT MAI MULTE LUNI ŞI ANI...FETIŢA MEA DRAGĂ!!!

2008-03-18T12:00:00.000-07:00

Vedeţi ce fetiţă cuminte eram eu la 6 luni???

"...şi cât de repede trece timpul", îmi spun în gând privind-o! până acum timpul nu exista! eram mereu nemuritoare. şi acum sunt, doar că acum îl văd. îl văd cum creşte, cum zâmbeşte, cum silabiseşte-gângăind fericit, cum mângâie, cum întinde mânuţele...da, timpul meu, fiica mea! timpul meu nu aduce riduri! timpul meu aduce zâmbet, linişte şi fericire. poate la sfârşit voi fi bătrână şi căruntă, dar cui îi pasă??? fata mea va fi mare şi îşi va împleti zâmbetul cu alt zâmbet şi poate va fi şi ea mamă, iar eu voi apuca să fiu bunică..., deci, cui îi pasă că trece timpul? nu mai doare!
în urmă cu jumătate de an draga mea...visam la clipa să te ţin în braţe - cred că am să visez mereu - ca orice mamă! la început visezi să fii mamă, apoi devii şi visezi să îţi cunoşti pruncul, iar apoi trăieşti mereu în speranţa de a-l ţine în braţe (chiar şi când îi dai drumul să zboare...)!
clipa a venit. târziu, greoi - timpul nevăzut durea - aproape fatal, dar te-am auzit prima dată! cred că dealtfel te-a auzit întreg spitalul cum ai ţipat viaţa din adâncul plămânilor tăi.
apoi, apoi draga mea te-am văzut!
nu cred să fi văzut vreodată ceva mai frumos!
nici o clipă nu e mai frumoasă!
nici un chip!
nimic!
timpul meu devenea frumos!
timpul meu devenea!
timpul meu...exista în sfârşit!
era atât de mic..., firav, cu ochii mari, dechişi de parcă toată lumea trebuia să încapă în ei, cu mânuţe - atât, atât de mici şi delicate - un bobocel de floare, de om - care învăţa primele clipe de viaţă!
mulţumesc fiica mea! mulţumesc pentru sensul nou, firesc şi frumos pe care l-ai adus vieţii mele! mulţumesc pentru oaza de linişte, senin, putere şi minunăţie care îmi eşti! mulţumesc pentru că eşti şi din toate femeile eu îţi sunt ţie!
mulţumesc pentru ziua de 18!

Doamne...sunt eu, fiica Ta...nici cea mai mare, nici cea mai mică, poate doar una pe care nu ştiu din ce motiv o privilegiezi...vreau să Îţi sărut mâinile Tată şi să Îţi MULŢUMESC! Frumos cadou mi-ai mai făcut!

Gânguritul tău...

2007-11-20T01:45:00.000-08:00

gânguritul tău - trilul care anunţă soarelui din mine că e din nou răsărit - mă ridic azur de fericire în fiecare clipă - ţie copilă!

mânuţele tale - seva duioasă care face sângele din mine să anunţe fiecare părticică de corp că e sărbătoare - trebuie să înfloresc de strălucire în fiecare clipă - pentru tine copila mea!

zâmbetul tău fericit - cheia pe care mi-a dat-o Dumnezeu să-i deschid Cerul din sufletul meu si sa-l urc pana la EL

- Mulţumesc! - îţi sărut mâna părinte
mă iartă că strig atât de tare, şi dansez, dar fericirea a prins aripi şi s-a aşezat sus în fiecare turlă de biserică din mine Tată - sunt clopotul fiecărei dimineţi - alta decât ieri şi astăzi

prin ea Doamne mi-ai şters întunericul din suflet şi m-ai învăţat să mă renasc de fiecare dată alt răsărit - al copilei mele iubite!

Vreau să...

2007-11-08T15:04:00.000-08:00

O lună de zile...plină şi frumoasă...care mi-a dat aripi!

2007-09-18T23:59:00.000-07:00

Viata...
O alee de parc toamna!
Sub pasi ti se deschide un drum acoperit de zeci de culori. Niciodata nu stii ce se afla sub pas - poate doar o frunza uscata, poate doar o culoare, poate doar o mireasma cruda ce iti cutremura sufletul, poate un drum frumos si lin, poate un val mereu nelinistit...cine poate stii?
Ma uit in urma, ma uit in prezent, ma uit in fata si totul pare un drum pe care sunt asternute aparent fara noima culori si miresme, pietre si praf.
Uneori nu stii unde sa calci. Te grabesti sa alergi - faci pasi uriasi - , iar drumul este plin de gropi, de rascruci.
Te opresti de multe ori nauc in mijlocul tau si nu stii in care parte a sufletului sa o apuci. Nelinistile, teama si nesiguranta de multe ori te izbesc de peretii inimii zgudindu-ti orice incercare - uneori alegi sa te retragi din nou in propriul sange si sa curgi la fel de orb ca si pana atunci, iar alteori o iei inainte...
Ici si colo cate un palc de iarba... - o floare razleata, un fluture pierdut - zici pe moment -, un tril de pasare - si de atata praf inghitit, cateva clipe stai sa iei o gura de aer curat strecurat ca si o oaza pierduta undeva in adancul fiintei tale.
Atunci, de abia atunci reusesti defapt sa vezi ca nici gropile nu sunt mai multe decat firele de iarba, ca nici praful nu e mai mult decat azuriul cerului, ca nici rascrucile nu sunt mai multe decat urcusurile si...zambesti: ti-ai amintit de fluture!
Nici el nu a fost intamplator acolo!
Avea ceva de spus, avea ceva de aratat. Fluturele ne arata defapt ca in mijlocul locurilor ce par goale mereu exista ceva care sa le umple de lumina; ca in mijlocul caderii mereu exista aripile pregatite pentru zbor; ca in mijlocul clipelor, iubirilor, sperantelor, lucrurlor, oamenilor pierduti mereu exista alte clipe, iubiri, sperante, lucruri, oameni care asteapta sa fie lasate in sufletul si viata ta!
O fereastra inchisa niciodata nu va impiedica lumina si soarele sa patrunda inauntru, decat daca noi insine vom decide sa ne zavoram in spatele intunericului din noi!

Viata mea pana acum a fost cate ceva din toate, dar pana nu demult nu am fost altceva decat o larva de fluture inchisa intr-o lume in care numai visele patrundeau pe fereastra asemeni unor licurici - speranta nu murise - lasasem fara sa stiu o gaura micuta in geam!
Nu stiam cum arata un cer instelat, nu stiam ca luna poate coboari pe chipul meu in fiecare seara, nu stiam ca norii ascund ceruri atat, atat de frumoase si nu stiam ca aripile pasarilor sunt folosite pentru zbor, dar in "neviata" mea mereu mi le-am imaginat pe toate.
Poate de asta nu am uitat niciodata ca Dumnezeu alaturi de trupul sufletului mi-a lasat doua aripi, iar cand am vrut sa zbor am stiut de prima data ca POT sa o fac si...mi-am deschis aripile larg, am tipat crud tot trecutul si m-am ridicat libera in oceanul de azur pe care l-am visat de atata vreme!
Pana in ziua in care am decis sa las soarele sa intre in intunericul meu nu am stiut ca viata poate sa fie atat de frumoasa, ca visele se pot implini, ca noi ne apartinem noua ca sa ne putem darui cu toata frumusetea si dragostea de care suntem capabili fiintei iubite, copiilor, familiei, oamenilor!!!
Cand am invatat acest lucru in ochii mei s-a adunat atata culoare, caldura, recunostinta, fericire si stralucire incat am invatat sa stiu ca rostul fiecaruia dintre noi este sa speram ca intr-o zi vom iubi si vom fi atat de iubiti incat toate vor stii sa prinda sens in viata noastra si ceea ce pana atunci era doar intrebare, atunci in sfarsit se transforma intr-un raspuns clar!
De atunci am stiut ca pentru a fi fericiti in viata trebuie sa facem alegeri, dar pentru a fi cu adevarat fericiti in viata trebuie sa stim sa facem propriile alegeri!
Eu am ales! Alegerea mea a ranit probabil asa cum orice alegere raneste, dar sufletul meu e impacat pentru faptul ca am ales ceea ce am considerat a fi mai bun si mai corect pentru toata lumea. Am ales iubirea! Daca as fi ales sa raman as fi ales tradarea si minciuna. Mi-as fi tradat viata, sufletul si propriile convingeri si indirect as fi tradat viata, sufletul si convingerile altor oameni dragi mie si a celui pe care am ales sa-l iubesc!
Alegerile dor, dar este bine sa alegi inainte de a deveni sclavul unor alegeri prea tarzii!

Alegand atunci...viata si zborul meu a devenit o viata si un zbor comun si nimic nu este mai frumos decat sa traiesti o viata in doi!
E ca si cand ai stii ca poti sa iti imparti inima, sufletul, trupul in doua si sa-l daruiesti altcuiva spre pastrare fara teama ca te va frange, ca te va sfasia...pentru ca intotdeauna in locul jumatatii tale o vei avea pe a lui.
Nimci nu a fost usor si nimic nu ne-a facut viata sa ne fie mai usoara. Am invatat insa impreuna sa trecem peste tot si toate ce ne-au fost grele si am invatat sa stim ca nimic nu este imposibil...nici macar imposibilul! Tot ce are o limita poate fi depasit! Depinde doar sa stii ca atunci cand e sa te inclini ai o baza solida care niciodata nu te va lasa sa cazi sau sa te frangi!

Acum stiu ca nu voi mai fi niciodata singura. Nu am sa fiu singura nici cand nu am sa mai fiu! In sufletul meu mereu vor exista doi ingeri: sotul si fiica mea - doi ingeri care au sa-mi incalzeasca intunericul si sufletul oriunde va fi sa fiu!
Acum stiu ca niciodata nu voi muri! Intotdeauna am sa raman aici si am sa ma bucur prin bucuria copilei mele, am sa rad prin rasul copilei mele, am sa fiu fericita prin fericirea copilei mele, am sa fiu lacrima cand ea va fi trista, am sa fiu pamantul cand ea va ingenunchea...am sa fiu tot ce va trebui sa fiu pentru ea...prin ea!

Si pentru ca astazi...18 octombrie 2007 Puica mea are o luna...vreau sa-i MULTUMESC pentru ca a luptat sa ramana langa noi, pentru ca a luptat sa poata sa scoata primul scancet, pentru ca a luptat sa ne putem cunoaste, pentru ca a luptat sa putem sa o iubim si sa ne iubeasca, pentru ca a luptat pentru dreptul ei la viata..., pentru ca a luptat sa fie un fluture care are ceva de spus si de aratat inca de la prima lui batere din aripi!!!

Iti doresc Puica mamii cat mai multe luni inflorite si inmiresmate, cat mai multi ani in care sa stii sa culegi culorile toamnei, stelutele iernii, ciresele verii si mugurii primaverii! Iti doresc sa ai un drum cat mai lung si mai frumos! Sa cunosti alei pline de flori si fluturi, in care pietrele doar sa cladeasca nu sa impiedice, in care praful doar sa cimenteze nu sa asfixieze, in care durerea si lacrima sa existe doar pentru a stii ca pentru orice tel in viata trebuie sa lupti cu tot ce ai mai bun din tine, iar durerea de cele mai multe ori e cea care ne face mai buni, mai umani, mai calzi si ne invata sa mergem mai departe!

Iti doresc sufletul meu sa nu uiti nici o clipa CE si CAT INSEMNI TU pentru NOI DOI! Ai fost dinainte de a te naste UNIVERSUL NOSTRU, iar noi vom fi mereu stelele care vor straluci pentru ca tu sa stii mereu unde sa te indrepti cand te vei pierde, ca tu sa stii ca intunericul defapt ne arata ca exista lumina, ca tu sa stii ca niciodata nu vei fi singura...undeva, mereu, doua stele vor arde continuu de dragul si binele tau!!!
Sa ne cresti mare iubita noastra si sa ne fii fericita!