Bine te-am găsit Lume! M-am născut şi eu…un pui de om!
De când m-am zămislit am fost o minune! Minunea Mamei!
Când m-am născut - m-am născut printr-o minune!
Minunea Vieţii pe care am vrut cu toată fiinţa mea să o trăiesc!
Acum, iar sunt o minune…
La început am crezut că sunt doar o steluţă pe Cerul ei şi m-am căutat: străluceam în fiecare stea a ei!
Mi-am dat seama că trebuie să mai caut şi m-am căutat mai departe printre Galaxiile ei: Galaxiile gângureau odată cu mine!
Am încercat Universul din Viaţa şi Sufletul ei, iar când l-am strigat am revenit ecou şi am ştiut: EU, Augusta-Maria sunt şi voi fi mereu Universul Mamei!
acum…am obosit. dorm şi visez îngeraşi.
ea… a fost primul meu înger! cu ea vorbeam încă dinainte să mă nasc. îmi cânta şi îmi spunea poveşti cu zâne. în toate poveştile ei, în toate vorbele ei şi în toate tăcerile ei…EU eram cea mai frumoasă! pe ea mi-am dorit cel mai mult să o cunosc!
ea e MAMA MEA… !!!
şi ea are mereu, mereu grijă de mine. şi acum îmi vorbeşte, îmi cântă şi îmi spune poveşti :). mă temeam că dacă o să mă nasc nu va mai vorbi cu mine, dar acum este mult mai bine… - o pot privi, iar ea mă priveşte înapoi cu ochii plini de stele… - oare de ce îi lucesc uneori apele în ei?
eu o răsplătesc mereu cu zâmbete şi scâncete…
ea mă răsplăteşte cu grija şi dragostea ei…
mereu ştie ce îmi doresc. acum parcă aş vrea liberă…
ieee!!! sunt liberă! astea ce sunt? mâini? hihiii! ia uite ce picioare am!!!
mamăăăă…mă întind!!! ce bine eeee!!!
dar ce obositor…mă ia somnul iarăşi…
însă mai stau puţin…sau...încerc să mai stau
şi...uite!!! cred că zâmbesc! MAMA...ăsta e zâmbet?
dar…gata…mă ia somnul…
mama…ştie şi mă ia în braţe să mă alinte…
...să îmi vorbească...
...să mă sărute de somn uşor...
...să îmi spună prima mea poveste şi să mă pregătească de somn...
... eu o ascult cuminte şi visătoare...
... am adormit din nou, iar EA e încă acolo... acum ŞTIU şi nu mai îmi este teamă!
MAMA va fi lângă mine şi când mă voi trezi data viitoare!
şşîîîîhhhh..., acum, vreau să visez lumea aceea frumoasă
despre care îmi povestea ea atât de duios...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu