Maria mea, e şatenă, cu păr cârlionţat, cu obraji albi şi zâmbet larg şi senin. Maria mea, are cei mai miraţi şi mai frumoşi ochi din univers.
Mereu strălucesc, mereu râd, mereu născocesc minuni între minuni!
Maria mea a fost cel mai dorit copil, cel mai iubit şi-i mulţumesc Domnului şi Maicii Sfinte în fiecare clipă a vieţii mele pentru binecuvântarea ce mi-au da-o prin iubita mea fetiţă!
Nu ştiu alte mame cum sunt, dar mie nu mi-au trecut nici acum emoţiile din stomac de dragul ei. Nici nu cred să îmi treacă vreodată!
Încă mă trezesc noaptea şi mă uit la ea cum doarme şi...mă bucur. Uneori plâng de fericire! E atât de frumoasă, atât de...a mea, încât mi se pare ireală!
Mânuţele mici cu degete subţiri şi firave, atât de graţioase..., chipul angelic, buclele rebele împăştiate în jurul feţei îmbujorate, picioruţele aruncate printre aşternuturi, tălpile atât de micuţe încât ai impresia că nu poate fi adevărat...
I le sărut una după alta şi mă simt atât de împlinită şi fericită!
Mă rog în fiecare clipă pentru sănătatea ei, pentru înţelepciunea noastră ca şi părinţi şi mă gândesc doar că vreau să fie fericită dincolo de toate cele câte mi le doresc eu pentru ea!
Vreau să ştiu să-i fiu mereu aproape, să nu o dezamăgesc şi să ştiu să o las să zboare când aripile îi vor fi pregătite!
Chiar dacă s-a născut din noi, doi oameni ce ne-am dorit-o atât de mult, ce o iubim nefiresc de mult, ea, s-a născut pentru ea şi îşi aparţine în totalitate!
Cred că...asta trebuie să fie prima lecţie pe care trebuie să o înveţe un părinte!
Maria mea, are mereu picioarele pline de vânătăi... e ca şi un Red Bull... nu stă o clipă!
Aleargă fără încetare, râde, dansează, cade şi niciodată nu plânge.
Spune doar: "Mama taaaa! Buba! Îhî...", iar eu îi zâmbesc şi îi sărut buba să treacă. Mereu trece! Mereu mă pupă înapoi şi mă iubeşte: "Mama taaa, pupa, besc...".
Iar eu...mă topesc încet de dragul ei şi mă gâdil în suflet de atât de multă fericire şi bucurie!
Nimic nu poate egala cu fericirea pe care o vezi în ochii copilului tău, iar copila mea radiază!
Am în stomac roiuri de fluturi şi îi învăţ pe fiecare să zboare rămânându-mi!
Maria mea se numeşte Maria pentru că Mariei m-am rugat ani de zile pentru fiica mea, iar eu am vrut cumva să-i pot răsplăti în felul meu!
Ştiu că Maica Sfântă ştie cât O iubesc, dar vreau să existe mai departe prin bucata aceasta infinită de iubire şi strălucire care este fiica mea: Augusta-Maria!
LA MULŢI ANI PUIUŢA MAMEI!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu