sâmbătă, 31 octombrie 2009

Ia uitati cum dorm eu... :)

Fiecare om are o dependenţă... cafea, tutun, televizor, cărţi, etc

Eu cu siguranţă depind de ea...de fetiţa mea!

De când s-a născut a stat lipită de mine precum o bucăţică ruptă din cel mai mare miracol. Mi-a urmărit fiecare gest, fiecare cuvânt şi mi-a dat noi sensuri aproape în orice!

Oriunde merg...aerul este aproape irespirabil fără ea. Pur şi simplu...ea este tot aerul şi sufletul meu!

Stând 24 din 24 de ore împreună, îmi amintesc când era micuţă...avea vreo şapte luni. Ea, cînd eu aveam de făcut mâncare sau de lucru în bucătărie, stătea în căruciorul ei care se putea face tip scăunel cu măsuţă şi o puneam mereu între masă şi dulap. Avea la îndemână lucruşoare...pentru că vroia mereu să ajute, să fie activă, iar eu nu i-am refuzat această bucurie. Eram aşezată în aşa fel încât să nu o scap din privire nici o clipă şi, uneori mă făceam că lucrez şi o urmăream.
Se oprea de multe ori şi se uita la mine prelung şi ofta, strângându-şi mânuţele şi zâmbind, apoi, se juca din nou. Când a început să vorbească...a făcut din nou acelaşi gest...a oftat şi a spus: "off mama" şi a început să chicotească de fericire.
Acum, la doi ani, mă ajută la toate!să curăţ ceapa, îmi aduce morcovi, cartofi din lădiţa cu legume şi e umbra mea peste tot.
Dacă aţi putea-o vedea...ştie tot!
Eu obişnuiesc să curăţ ceapa şi legumele într-o tăviţă, iar ea, de la un an şi jumătate când mă vedea cu legumele îmi aducea tăviţa şi curăţa ceapa. Acum, când îi spun că facem mâncare...merge singură la lădiţa de legume şi aduce ea: ceapa, cartofii, morcovii..., iar când spăl vase, ea le pune în dulap :).

Dar, şi acum...face la fel. Se opreşte din când în când se uită la mine, iar apoi îmi aleargă în braţe spunându-mi: "ubesc mama" şi da..., mă iubeşte pentru că face la fel cum fac eu: "pup oţii, uliţa, naşu, untea, bajii, o nuţă, alta nuţă...", iar eu mă topesc după ea pur şi simplu!

Seara, după ce ne iubim de noapte bună, îşi aşează căpşorul pe pieptul meu şi...doarme.
Aşa ne "dormim" noi două una pe alta...şi cred că mereu îmi va fi plin de ea locul acela pe piept...chiar şi când va creşte şi va dormi în camera ei.


 
Mi-a dăruit atât de multe clipe frumoase încât sunt deja fericită pentru cele ce vor urma!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu