Se afișează postările cu eticheta Augusta in imagini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Augusta in imagini. Afișați toate postările
duminică, 20 octombrie 2013
joi, 28 octombrie 2010
Gânduri de fiecare zi...sau de ale mamelor
O făptură atât de mică şi fragilă într-o lume în continuă mişcare şi schimbare, într-o lme unde oamenii sunt din ce în ce mai puţin pentru oameni...
Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...
Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).
Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...
O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!
Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!
Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?
Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!
Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...
Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).
Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...
O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!
Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!
Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?
Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!
marți, 5 ianuarie 2010
Iarna noastră de vis!
Nu ştiu pentru alţii cum a fost, dar pentru noi două, acest Crăciun a fost cu adevărat magic, liniştit, împăcat şi plin de iubire şi visare!
Tot acum, mai mult ca şi niciodată, cineva drag a vrut să ne dăruiască o magie fără de care nu ar exista Ajunul Crăciunului şi...ne-a demonstrat prin frumuseţea gestului şi a sufletului său că...Moş Crăciun există :), iar pentru că el există, noi avem zâmbetul atât de frumos, de sincer, de larg şi de fericit!
Iar pentru că noi, vă iubim pe toţi cei care ne vizitaţi mereu, chiar şi în clipe de grea cumpănă şi ne sunteţi alături dăruindu-ne frumuseţe din frumuseţea voastră...micuţa Gărgăriţă Augusta-Maria şi mămica ei, vă doresc un 2010 la fel de frumos şi senin, precum ochii şi zâmbetul de copil!
joi, 25 iunie 2009
miercuri, 24 iunie 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
sâmbătă, 2 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)