CANTECE PENTRU COPII - CUTIUTA MUZICALA
01 - Madalina Manole - De ziua ta mamico
02 - Teo Trandafir - Doua ratuste si-o babusca
03 - Anca Turcasiu - Masa mare
04 - Olivia Steer - Ne jucam
05 - Sanda Ladosi - Pisicuta Zuzu
06 - Mircea Baniciu - Petrecerea iepurasilor
07 - Raluca Moianu - Hora
08 - Alin Oprea - Noi suntem pitici
09 - Ioana Moldovan - Barza si broastele
10 - Malina Olinescu - Fluturasul meu
11 - Mihai Georgescu - Toba
12 - Madalina Manole - Cioara
13 - Malina Olinescu - Arie din opera 'Nunta lui Figaro'
14 - Olivia Steer - Cotofana
marți, 17 mai 2011
joi, 28 octombrie 2010
Gânduri de fiecare zi...sau de ale mamelor
O făptură atât de mică şi fragilă într-o lume în continuă mişcare şi schimbare, într-o lme unde oamenii sunt din ce în ce mai puţin pentru oameni...
Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...
Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).
Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...
O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!
Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!
Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?
Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!
Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...
Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).
Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...
O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!
Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!
Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?
Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!
luni, 15 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)