(Sursa foto: internet)
printre flori ascuns sta Jips un spiridus micut si nazdravan. are straie din catifea verde si stralucitoare pe care i le-a daruit zana cea buna cand s-a nascut - intr-o zi fericita...
ele niciodata nu se murdaresc si nu se schimba si cresc odata cu el. dimineata straiele ii stralucesc a bobite de roua, iar el alearga vesel peste flori sa le sarute petalele...si lasa gazele mici sa ii soarba din palme binecuvantarea unei zile noi...
in capsor Vantul i-a adus de departe, din tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii o scufita rosie-rosie impletita de elfi din petale de mac si bobite de lacramioare..., in picioruse e incaltat cu niste ciubotici maronii confectionate din coaja celui mai batran copac al viselor noastre...- un ent frumos si intelept peste care timpul a uitat sa isi lase urmele...
seara...Jips isi aprinde licuriciul-felinar si canta...canta atat de frumos incat toata natura adoarme...in freamate dulci de amintiri...
copacii isi amintesc de pe vremea de cand erau doar mici ramurele fragede si firave...ce se indoiau si sub greutatea unei buburuze...tanguindu-se din nasucurile lor carne si pline de frunzulite verzi...pana ce mama sau tata ii lua sub ramurile puternice si ii adormea.
florile isi amintesc cum se ascundeau sub frunzele protectoare ale mamelor lor cand ploua...de teama picurilor ce pareau atat, atat de mari...
si...toata natura viseaza cat de frumos e sa fi mic, sa te alinte bunicul pe genunchii de ramurele noduroase...sa te sarute bunica imbratisandu-te cu frunzele ei din care se revarsa toata seva vietii...sa vina Mosul cu daruri impachetate frumos in ghinde fermecate...udate cu ploi de stele si sarutate cu vise de inorogi...
acum Jips doarme...a lucrat mult noaptea trecuta alaturi de Mos Craciun pentru ca ... incet, incet se apropie luna albului magic, a stelutelor de nea, a ingerasilor de zapada...a colindelor, a brazilor imbracati in globulete si betele frumoase..., iar ei trebuie sa se grabeasca - timpul e scurt si copii sunt multi...nu-i asa?
eu sper sa fie cate un copil in fiecare "haina" de om mare...
ele niciodata nu se murdaresc si nu se schimba si cresc odata cu el. dimineata straiele ii stralucesc a bobite de roua, iar el alearga vesel peste flori sa le sarute petalele...si lasa gazele mici sa ii soarba din palme binecuvantarea unei zile noi...
in capsor Vantul i-a adus de departe, din tara Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii o scufita rosie-rosie impletita de elfi din petale de mac si bobite de lacramioare..., in picioruse e incaltat cu niste ciubotici maronii confectionate din coaja celui mai batran copac al viselor noastre...- un ent frumos si intelept peste care timpul a uitat sa isi lase urmele...
seara...Jips isi aprinde licuriciul-felinar si canta...canta atat de frumos incat toata natura adoarme...in freamate dulci de amintiri...
copacii isi amintesc de pe vremea de cand erau doar mici ramurele fragede si firave...ce se indoiau si sub greutatea unei buburuze...tanguindu-se din nasucurile lor carne si pline de frunzulite verzi...pana ce mama sau tata ii lua sub ramurile puternice si ii adormea.
florile isi amintesc cum se ascundeau sub frunzele protectoare ale mamelor lor cand ploua...de teama picurilor ce pareau atat, atat de mari...
si...toata natura viseaza cat de frumos e sa fi mic, sa te alinte bunicul pe genunchii de ramurele noduroase...sa te sarute bunica imbratisandu-te cu frunzele ei din care se revarsa toata seva vietii...sa vina Mosul cu daruri impachetate frumos in ghinde fermecate...udate cu ploi de stele si sarutate cu vise de inorogi...
acum Jips doarme...a lucrat mult noaptea trecuta alaturi de Mos Craciun pentru ca ... incet, incet se apropie luna albului magic, a stelutelor de nea, a ingerasilor de zapada...a colindelor, a brazilor imbracati in globulete si betele frumoase..., iar ei trebuie sa se grabeasca - timpul e scurt si copii sunt multi...nu-i asa?
eu sper sa fie cate un copil in fiecare "haina" de om mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu